„Respectarea obligațiilor statului față de mediul de afaceri nu este doar un principiu de dreptate şi credibilitate, ci și o regulă de bună-credință și predictibilitate”, afirmă Alexandru Nazare. Formula este corectă și greu de contestat. Dar tocmai aici apare prima întrebare: dacă vorbim despre obligații, de ce sunt ele prezentate ca realizări?

Reziliența economiei: meritul cui?

Ministrul susține că economia României „a demonstrat un nivel ridicat de reziliență” și că nu s-a destabilizat „în ciuda celor mai alarmiste dintre previziuni”. Mai departe, precizează explicit cui aparține meritul: „Acesta este întreg meritul economiei reale, al românilor şi al antreprenorilor corecți”.

Este, probabil, cea mai onestă parte a mesajului. Practic, ministrul admite că statul a fost mai degrabă un beneficiar al efortului privat decât motorul stabilității economice. Însă această constatare ridică un paradox: dacă economia a rezistat datorită mediului privat, atunci de ce statul își asumă ulterior un rol central în povestea succesului, prin plata unor datorii restante?

Citește și: Ce aduce anul 2026 pentru economie: Mesajul ministrului Finanțelor

Banii pentru sănătate: gest pro-business sau datorie achitată cu întârziere?

Unul dintre punctele centrale ale mesajului este virarea a „aproape 3,5 miliarde de lei către Casa Națională de Asigurări de Sănătate”, pentru medicamente, servicii medicale și concedii medicale. Ministrul spune că, astfel, „companiile care au avansat sumele din resurse proprii beneficiază de rambursările cuvenite”.

Formularea este importantă: „rambursările cuvenite”. Nu este vorba despre un ajutor, un sprijin sau o facilitate, ci despre bani datorați. Statul nu injectează capital nou în economie, ci returnează sume care au fost deja plătite de companii și blocate luni de zile în sistem. Pentru mediul privat, impactul pozitiv este real, dar nu pentru că statul a fost generos, ci pentru că, în sfârșit, a încetat să fie un debitor.

Bonificațiile de 3% și rambursarea TVA

„Am început totodată plata bonificațiilor de 3% pentru IMM-urile care şi-au achitat la timp impozitele”, scrie ministrul, vorbind despre peste 150.000 de firme și 160 de milioane de lei. Mesajul este prezentat ca un semnal de respect față de antreprenori.

În realitate, bonificațiile nu sunt o favoare, ci parte dintr-un mecanism anunțat anterior. IMM-urile au plătit la timp tocmai pentru că li s-a promis această bonificație. Plata ei nu este un bonus politic, ci respectarea unui contract implicit între stat și contribuabil. Faptul că este subliniată public arată, indirect, cât de rar se întâmplă ca statul să își respecte la timp propriile angajamente.

Nazare afirmă că „am accelerat rambursările de TVA către firmele solicitante, pentru a îmbunătăți lichiditatea acestora”. Din punct de vedere tehnic, TVA-ul nu aparține statului. Este o taxă colectată temporar, care trebuie returnată. Orice întârziere înseamnă, de fapt, o finanțare fără dobândă a bugetului pe seama firmelor.

În acest context, accelerarea rambursărilor nu este o politică de stimulare economică, ci o corectare a unei disfuncții cronice. A o prezenta drept măsură pro-business spune mai multe despre nivelul de așteptări din economie decât despre ambiția reformei.

„Premieră pro-business” sau repararea unor erori anterioare?

Ministrul vorbește despre „adoptarea acestui cumul de măsuri pro-business” ca despre „o premieră a ultimilor ani”. Printre acestea: reducerea treptată a impozitului minim pe cifra de afaceri, eliminarea taxei pe construcții speciale și facilități pentru microîntreprinderi.

Toate aceste măsuri vin însă după introducerea unor taxe și reguli care au fost intens criticate de mediul de afaceri. Eliminarea sau atenuarea lor nu este neapărat o dovadă de viziune, ci recunoașterea faptului că politicile inițiale au fost greșite sau excesive. Corectarea unei erori nu echivalează automat cu o strategie pro-business solidă.

Nazare explică apoi detaliat cum a fost creat „spațiul fiscal” necesar plăților: mutarea proiectelor din PNRR din împrumut în grant, redirecționarea către fonduri de coeziune, creșterea încasărilor prin ANAF, reduceri de cheltuieli și limitarea subvențiilor pentru partide.

Toate aceste decizii sunt corecte din punct de vedere tehnic. Dar ele nu au apărut într-un vid. Presiunea deficitului, limitele impuse de regulile europene și riscul pierderii credibilității externe au făcut aceste măsuri aproape inevitabile. Merit politic există, dar nu în forma excepțională sugerată de discurs.

Ce rămâne din mesaj

„Statul trebuie să fie un partener într-adevăr corect şi predictibil pentru mediul de afaceri”, spune ministrul în final. Este, probabil, cea mai importantă propoziție din tot mesajul. Dar predictibilitatea nu se construiește prin anunțarea plății unor restanțe sau prin respectarea unor promisiuni deja făcute. Ea se construiește atunci când aceste lucruri nu mai sunt știri, pentru că sunt norma.

Analiza mesajului lui Alexandru Nazare arată un lucru clar: multe dintre „realizările” invocate sunt, în realitate, reveniri la normalitate. Ele sunt necesare, binevenite și utile economiei, dar nu extraordinare. Pentru mediul de afaceri, adevărata schimbare va fi momentul în care statul nu va mai trebui să explice public de ce își respectă obligațiile – pentru că acest lucru va fi de la sine înțeles.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.