CCR: Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația rutieră este constituțională

Decizia nr. 238 din 29 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 950/14 octombrie 2025

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la articolul 102 alin. (3) teza finală din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și cu privire la ordonanța în ansamblul său, stabilind că actul normativ este constituțional.

Excepția a fost ridicată de Daniel Dorel Fagi în cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare – Secția civilă, într-o cauză ce privea anularea unui proces-verbal de constatare a unei contravenții rutiere.

CCR: nu există o restrângere a drepturilor fundamentale

În motivarea deciziei, Curtea a arătat că prevederile contestate nu aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât dreptul de a conduce un autovehicul nu face parte din categoria drepturilor garantate de Constituție, ci reprezintă o permisiune condiționată de respectarea legislației rutiere.

Judecătorii au subliniat că suspendarea sau retragerea dreptului de a conduce nu constituie o restrângere a drepturilor fundamentale, ci o măsură legală menită să asigure siguranța circulației și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea regulilor de trafic.

„Dreptul de a conduce nu este un drept constituțional, iar sancționarea faptelor care încalcă normele rutiere nu înseamnă o restrângere a exercițiului unui drept fundamental. Este o consecință juridică legitimă, derivată din încălcarea unei obligații legale”, se arată în decizia CCR.

Citește și: Amenzile vor ajunge la un nivel record în 2025

Ordonanța nu a fost adoptată abuziv

Autorul excepției a susținut că Ordonanța de urgență nr. 195/2002 ar fi fost adoptată fără a exista o „situație extraordinară” care să justifice urgența, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.
CCR a respins acest argument, reținând că Guvernul a acționat în limitele competențelor sale, iar adoptarea actului a fost justificată prin necesitatea reglementării rapide a unui domeniu cu impact social major – siguranța rutieră.

Curtea a reamintit că, în perioada adoptării ordonanței, România se afla într-un proces de aliniere legislativă la standardele europene, iar urgența era motivată de armonizarea legislației interne cu cea comunitară.

„Promovarea în regim de urgență a unui cadru normativ privind circulația pe drumurile publice a fost determinată de nevoia asigurării siguranței rutiere și de îndeplinirea angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană”, se precizează în decizie.

Curtea: nu se impune reconsiderarea jurisprudenței

CCR a respins și criticile privind lipsa de motivare a urgenței ordonanței, arătând că dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită (în vigoare la momentul adoptării OUG 195/2002) nu impuneau o justificare explicită a urgenței în textul ordonanței.

Totodată, Curtea a constatat că nu au intervenit elemente noi care să justifice o schimbare de jurisprudență față de deciziile anterioare prin care a fost confirmată constituționalitatea actului.

CCR: aplicarea sancțiunilor rutiere este legitimă și proporțională

În privința sancțiunilor prevăzute de articolul 102 din OUG 195/2002 – care stabilesc pedepsele pentru încălcarea gravă a regulilor de circulație – Curtea a arătat că acestea nu încalcă principiul proporționalității și nu aduc atingere demnității sau libertății persoanei.
Scopul lor este protecția vieții și integrității corporale, precum și siguranța publică, obiective recunoscute de Constituție și de convențiile internaționale la care România este parte.

Decizia este definitivă și general obligatorie

În concluzie, CCR a decis:

„Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Dorel Fagi și constată că dispozițiile art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și ordonanța în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.”

Decizia, semnată de președintele Curții Constituționale, Marian Enache, și de magistratul-asistent Simina Popescu-Marin, este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.