Bulgaria investește 7 milioane de euro în modernizarea porturilor Varna și Burgas
21 Februarie 2026
Conform Codului Muncii, demisia reprezintă un act unilateral de voință prin intermediul căruia salariatul își informează în scris angajatorul că dorește încetarea contractului individual de muncă după efectuarea unui preaviz. Altfel spus, decizia aparține exclusiv salariatului și nu poate fi impusă de angajator. Demisia forțată nu este tratată de Codul Muncii.
Angajatorul are la dispoziție alte mijloace pentru a pune capăt unei relații de muncă, fiind vorba în special de concediere. Totuși, sunt situații în care angajatorii îi forțează pe subalterni să semneze o cerere de demisie. Cum se poate apăra anagajatul?
Pentru a trage de timp, salariatul poate depune o plângere al Inspecția Teritorială a Muncii de care aparține sediul social al firmei la care lucrează. De menționat că, potrivit legislației, ITM „controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă”.
În cazul semnării, sub presiune, a cererii de demisie, poate fi sesizată instanța judecătorească, solicitându-se anularea demisiei și invocând un viciu de consimțământ.
Citește și Pentru ce poți cere despăgubiri de la angajator
Dacă angajatorul dorește încetarea raporturilor de muncă cu salariatul, acesta are la dispoziție varianta concedierii, cu respectarea dispozițiilor prevăzute în Codul muncii. Conform legislației, concedierea poate fi dispusă fie din motive care țin de salariat, precum abateri grave sau repetate de la disciplina muncii sau de la prevederile din contractul de muncă, fie din motive independente de salariat, precum desființarea locului de muncă.
Alți angajatori folosesc o practică despre care vom vorbi într-un material viitor, aceea a "demisiilor în alb".
