ANAF îți face profil de risc fără să știi. Ce date strânge deja despre contribuabili

Digitalizarea accelerată a ANAF schimbă radical relația dintre stat și contribuabili. În timp ce mulți români încă percep controalele fiscale ca pe o vizită fizică a inspectorilor sau ca pe verificări făcute „după reclamații”, realitatea este că Fiscul construiește deja profiluri complexe de risc folosind volume uriașe de date colectate automat din mai multe sisteme informatice.

Practic, fără să primești vreo notificare, ANAF poate corela informații despre conturile și tranzacțiile unei firme sau persoane fizice, facturile emise, plățile efectuate, comportamentul fiscal, relațiile comerciale și chiar conexiunile cu alte companii considerate „cu risc”.

Totul se întâmplă în spatele platformelor digitale care au apărut în ultimii ani și care devin tot mai integrate între ele.

Cum vede ANAF activitatea unei firme

Una dintre cele mai importante surse de informații este sistemul e-Factura. Prin acesta, ANAF primește practic în timp real date despre facturile emise între firme, iar în anumite domenii și către persoane fizice.

Fiscul poate vedea cine facturează, cui facturează, ce produse sau servicii sunt vândute, valorile tranzacțiilor și frecvența acestora. În timp, toate aceste informații permit construirea unor modele comportamentale.

De exemplu, dacă o firmă declară pierderi ani la rând, dar rulează volume mari de bani, dacă are tranzacții repetate cu firme cu probleme fiscale sau dacă există diferențe între facturi, TVA și declarațiile fiscale, sistemele pot semnala automat un risc ridicat.

În paralel, prin Spațiul Privat Virtual - SPV -, ANAF centralizează aproape întreaga comunicare fiscală cu contribuabilul: declarații, notificări, decizii de impunere, istoricul obligațiilor fiscale și multe alte informații administrative.

Tranzacțiile bancare și plățile intră și ele în radar

Tot mai importantă devine și analiza fluxurilor financiare. În anumite condiții legale, ANAF poate solicita și verifica informații privind conturile bancare și tranzacțiile contribuabililor, mai ales în cadrul controalelor antifraudă sau al investigațiilor privind evaziunea fiscală.

În plus, instituția primește deja date din multiple surse externe, inclusiv de la bănci, instituții financiare, Registrul Comerțului sau alte baze de date publice și administrative.

Astfel, discrepanțele devin mai ușor de observat. Dacă cineva declară venituri mici, dar efectuează tranzacții mari sau achiziții incompatibile cu veniturile raportate, sistemele pot marca automat situația pentru verificări suplimentare.

Algoritmii de risc decid cine intră în control

Una dintre cele mai puțin vizibile schimbări este folosirea algoritmilor de risc fiscal. ANAF încearcă să treacă de la controalele „la întâmplare” la un sistem bazat pe analiză de date și selecție automată.

Asta înseamnă că anumite comportamente considerate suspecte pot crește scorul de risc al unei firme sau persoane fizice.

Pot conta inclusiv:

• întârzierile repetate la plata taxelor;
• relațiile comerciale cu firme investigate;
• diferențele între încasări și declarații;
• rambursările mari de TVA;
• schimbările bruște de cifră de afaceri;
• tranzacțiile considerate neobișnuite.

În practică, contribuabilul nu știe exact ce scor are și nici ce elemente au contribuit la clasificarea sa într-o anumită categorie de risc.

Fiscul merge spre interconectarea completă a datelor

Autoritățile fiscale au anunțat în repetate rânduri că obiectivul este interconectarea bazelor de date până în 2026, inclusiv cu alte instituții ale statului. Strategia este legată și de jaloanele asumate prin PNRR, unde digitalizarea ANAF este considerată esențială pentru reducerea evaziunii și a gap-ului de TVA.

În teorie, sistemul ar trebui să permită controale mai rapide și mai eficiente, dar și reducerea interacțiunii directe dintre inspector și contribuabil.

În practică însă, mulți antreprenori se tem că volumul uriaș de date colectate poate genera și erori, suspiciuni automate sau blocaje administrative greu de contestat.

Pentru firme, realitatea este că transparența fiscală devine aproape totală. Iar diferența dintre o simplă analiză automată și declanșarea unui control poate depinde din ce în ce mai mult de modul în care algoritmii ANAF interpretează datele deja colectate.