Noul OUG modifică criteriile de risc fiscal în domeniul accizelor

Guvernul intervine asupra criteriilor de risc fiscal aplicabile operatorilor din domeniul produselor accizabile, într-o mișcare care combină relaxarea procedurală cu menținerea unui control strict asupra comportamentului fiscal.

Prin noua Ordonanță de urgență privind unele măsuri fiscale, este modificat regimul de încadrare la risc fiscal pentru operatorii economici autorizați în zona accizelor. Una dintre cele mai importante schimbări este creșterea pragului de întârziere la depunerea declarațiilor de impunere de la 5 zile la 15 zile pentru a fi considerată criteriu de risc fiscal.

Măsura vine în contextul reautorizării generale a operatorilor din domeniu și al consolidării cadrului de monitorizare fiscală.

De la 5 la 15 zile: ce înseamnă concret

Anterior, depunerea declarațiilor fiscale cu o întârziere mai mare de 5 zile de la termenul legal putea conduce la încadrarea operatorului în categoria celor cu risc fiscal ridicat.

Noua formulare modifică acest prag și îl stabilește la o întârziere mai mare de 15 zile de la termenul legal, dar introduce și o clarificare esențială: este vorba despre „declarațiile de impunere”, nu despre toate declarațiile fiscale.

Diferența nu este una minoră. Declarațiile de impunere sunt cele care produc efecte juridice directe asupra stabilirii creanței fiscale, cum ar fi deconturile de TVA sau declarațiile privind accizele.

Astfel, nu orice întârziere procedurală atrage automat încadrarea la risc fiscal.

Eliminarea unui criteriu considerat prea larg

O altă modificare importantă este eliminarea criteriului care viza operatorii economici ce au obținut autorizații sau au fost înregistrați în domeniul comercializării produselor accizabile în ultimele 12 luni.

Acest criteriu era criticat pentru caracterul său excesiv de general, întrucât putea încadra la risc fiscal inclusiv operatori noi sau firme care își reînnoiau autorizațiile, fără a avea un istoric negativ.

Prin eliminarea acestui criteriu, Guvernul încearcă să evite penalizarea automată a companiilor care au un comportament fiscal corect, dar care intră recent pe piață sau își actualizează autorizațiile.

Corelare cu procesul de reautorizare

Modificarea criteriilor de risc fiscal este strâns legată de procesul amplu de reautorizare impus operatorilor din zona accizelor în 2026.

Autoritățile au nevoie de un cadru de evaluare care să permită filtrarea operatorilor cu risc real, fără a bloca inutil activitatea celor conformi. Creșterea pragului la 15 zile și restrângerea definiției la declarațiile de impunere reflectă această ajustare fină.

În același timp, mecanismul de notificare rămâne activ. Operatorii încadrați la risc fiscal pot fi notificați de Comisia competentă sau de autoritatea vamală teritorială, în funcție de tipul activității desfășurate.

Impact pentru companii: mai multă predictibilitate

Pentru mediul de afaceri, modificarea aduce un grad mai mare de predictibilitate. O întârziere minoră sau accidentală nu mai conduce automat la eticheta de „risc fiscal ridicat”.

În sectoare intens reglementate, precum cel al produselor energetice, o astfel de încadrare poate avea consecințe serioase: controale suplimentare, condiții mai stricte de autorizare sau chiar suspendarea activității.

Prin ajustarea pragului, Guvernul pare să transmită că vizează întârzierile semnificative și comportamentele sistematice, nu erorile punctuale.

Mesaj ambivalent: relaxare procedurală, dar control menținut

Deși pragul este majorat, cadrul general rămâne unul strict. Operatorii trebuie să respecte termenele legale, iar întârzierile repetate sau semnificative pot atrage consecințe în procesul de autorizare sau monitorizare.

Modificarea trebuie citită în ansamblul pachetului fiscal: reautorizare generală, garanții majorate pentru angrosiști și termene-limită ferme pentru conformare.

În acest context, ajustarea criteriilor de risc fiscal funcționează ca o calibrate a sistemului, nu ca o relaxare de fond.

Un echilibru între disciplină și funcționalitate

Zona accizelor este considerată de autorități un sector cu risc fiscal ridicat, mai ales în domeniul produselor energetice. Încasările din accize și TVA sunt esențiale pentru bugetul de stat.

Pe de altă parte, un regim excesiv de rigid poate genera blocaje administrative și descuraja investițiile.

Prin creșterea pragului la 15 zile și eliminarea criteriului legat de vechimea autorizației, Guvernul încearcă să găsească un echilibru între disciplină fiscală și funcționalitate economică.

Pentru companii, mesajul este clar: întârzierile mari și repetate nu vor fi tolerate, dar sistemul devine ceva mai nuanțat în evaluarea comportamentului fiscal.