Cum ar funcționa schema propusă

Potrivit lui Boștină, România ar putea cere FMI, în colaborare cu Banca Mondială și Banca Centrală Europeană, o rescadențare a unor rambursări ale datoriei publice externe din anii 2025, 2026 și 2027. „Astfel scade presiunea pe buget, iar masa monetară disponibilizată se folosește strict pentru investiții care creează locuri de muncă, capacități de producție și produse finite pentru piața internă și export”, argumentează acesta. În logica propusă, impulsul investițional ar crește încasările bugetare nu prin majorări de taxe, ci prin lărgirea bazei de impozitare – salarii plătite, contribuții și impozite generate de activitatea economică.

ASPES subliniază că toți banii eliberați ar trebui blindați legal pentru proiecte productive: fabrici care valorifică resursele de materii prime, linii de prelucrare cu valoare adăugată, capacități pentru export. „Dacă produci intern, reduci presiunea pe balanța de plăți; dacă angajezi oameni, cresc natural veniturile bugetare”, spune Boștină, care insistă că ar fi vorba despre o abordare nouă pentru România, posibilă dacă FMI acceptă designul tehnic și încurajează creditorii să se alinieze.

Context: misiunea FMI la București

Propunerea vine în timpul vizitei unei delegații FMI la București, în perioada 3–12 septembrie 2025, misiune de supraveghere periodică asupra evoluțiilor economice. Boștină amintește că delegația Fondului a venit și în februarie 2025 și că atunci printre recomandări s-a numărat și creșterea TVA la 21%, măsură pe care o consideră „neadecvată” pentru nevoile momentului. În opinia sa, mutarea ar trebui să fie despre motorul investițiilor, nu despre noi poveri fiscale.

Citește și: FMI avertizează asupra tensiunilor comerciale și a incertitudinilor economice globale

Diagnosticul pe cifre

În analiza transmisă, ASPES inventariază câteva repere ale poziției fiscale: datoria externă la final de 2024 – 202 miliarde euro; deficit bugetar planificat pentru 2025 – circa 235 miliarde lei; dobânzi externe de plătit în 2025 – aproximativ 53 miliarde lei; iar deficitul după primele șapte luni ale anului (la 31 iulie 2025) – 76,4 miliarde lei, peste nivelul din aceeași perioadă din 2024. În acest cadru, respiro-ul de numerar obținut printr-o rearanjare a scadențelor ar oferi spațiu pentru a finanța proiecte cu efect multiplicator în economie.

Implementarea ar necesita voință politică, mandat de negociere și arhitectură juridică: definirea listei de proiecte eligibile, criterii de selecție, calendar de execuție și mecanisme de raportare a utilizării banilor. În plus, ar fi necesară alinierea creditorilor – de la instituțiile financiare internaționale la grupurile private – pentru a accepta reconfigurarea scadențelor. „Nu e o portiță contabilă, ci o decizie strategică de dezvoltare. Rămâne la latitudinea Guvernului dacă o asumă”, punctează Boștină.

Pe termen scurt, mingea este în terenul autorităților: dacă Bucureștiul va testa ideea în dialogul cu FMI din aceste zile și dacă va produce un pachet tehnic credibil pentru a ancora banii eliberați exclusiv în investiții. Pe termen mediu, miza ar fi schimbarea compoziției creșterii: mai multă producție internă, mai puțină dependență de importuri și o consolidare fiscală prin activitate, nu prin creșteri de taxe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.