Materialul care stochează energie solară timp de un an

cristale_08085800
Material compozit, văzut la microscop
Problema stocării energiei împiedică dezvoltarea sistemelor pentru obținerea energiei durabile. Cu toate acestea, cercetătorii au realizat un material cu caracteristici unice, deschizând o nouă cale de cercetare.

Marele obstacol în calea înlocuirii combustibililor fosili cu energii regenerabile este stocarea: energia eoliană, energia hidroelectrică, fotovoltaica produc electricitate într-un mod capricios, în funcție de vântul, de fluxul apelor curgătoare ori soare. 

Multe laboratoare lucrează la problema depozitării și deja au fost propuse câteva soluții specifice, cum ar fi ridicarea mecanică a unor blocuri de beton. Înălțimea blocului este proporțională cu cantitatea de energie stocată și când vrem să-l folosim, eliberăm blocul, care cade provocând rotația angrenajelor care generează electricitate - ca un fel de dinam de bicicletă.

Dar, vestea bună vine de la cercetătorii care au proiectat un material solid, compact și stabil, capabil să capteze direct energia UV de la Soare, să o stocheze luni sau chiar ani, la temperatura camerei și pe care să o elibereze la cerere, sub formă de căldură, fără pierderea de energie în timpul stocării, notează Science & Vie.

Dispozitivul este de fapt un material compozit. Pe de o parte, o matrice solidă poroasă în MOF (metal-organic frameworks): o structură formată din ioni sau grupuri de ioni metalici, de exemplu zinc sau cupru, legați de molecule organice, adică - să spunem lanțuri de atomi de carbon îmbrăcat de hidrogen, oxigen și altele.

Invenție revoluționară. O fibră din lemn și mătase ar putea înlocui plasticul

Matricea MOF este ca un ocean organic presărat cu insule metalice. Structural, MOF-urilor sunt alcătuite din microcristale foarte poroase cu o suprafață totală enormă: un gram de material poate acoperi suprafața a mai mult de trei terenuri de fotbal. Aceasta oferă o structură solidă tridimensională capabilă să cuibărească în porii săi o multitudine de molecule mici și care constituie a doua structură a materialului compozit.

Aceste molecule mici sunt azobenzen, un compus cu 24 de atomi, una dintre moleculele care arată ca un binoclu: doi atomi de azot care formează o punte (cea care se sprijină pe nas) care are în capete două hexagonalee de ambele părți. Scheletul de carbon (cadrele lentilelor).

Această descoperire a deschis acum cursa pentru obținerea formulei ideale și a eficientizării rezultatelor preliminare.

Oana Pavelescu este jurnalist specializat în domeniul economic și financiar, cu experiență solidă în analiza politicilor fiscale, a piețelor energetice și a evoluțiilor macroeconomice din România și din spațiul european. Abordează subiectele cu rigoare, atenție la detaliu și orientare către impactul concret asupra mediului de afaceri și asupra populației. Are expertiză în interpretarea documentelor oficiale – de la acte normative publicate în Monitorul Oficial până la rapoarte ale BNR, ANRE sau ale altor instituții-cheie – pe care le transformă în materiale clare, bine structurate și relevante pentru publicul interesat de economie, companii și politici publice.
Articole recomandate Vezi toate articolele
x close