România ar trebui să meargă la Summitul NATO de la Ankara cu o schimbare majoră de abordare: nu doar să ceară întărirea apărării pe Flancul Estic, ci să solicite recunoașterea rolului său de Platformă Strategică Euro-Atlantică a Mării Negre. Este concluzia unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, care susține că poziționarea României exclusiv ca „flanc” limitează ambiția strategică a țării.
În opinia sa, România trebuie să își redefinească rolul în arhitectura NATO și UE, prin integrarea securității militare cu energia, industria de apărare, logistica, infrastructura critică, reconstrucția Ucrainei și conectivitatea regională.
Dumitru Chisăliță afirmă că formula de „flanc estic” a fost utilă după 2014 și mai ales după invazia Rusiei în Ucraina, însă astăzi nu mai este suficientă.
„România trebuie să înceteze să se definească preponderent prin formula de «flanc estic». Termenul a avut utilitate politică după 2014 și mai ales după 2022, dar limitează ambiția strategică, descrie o margine, o linie de apărare, un spațiu expus”, arată analiza.
Potrivit acesteia, România ar trebui prezentată ca „un nod central” în care se întâlnesc securitatea NATO, energia regională, conectivitatea cu Ucraina, Republica Moldova, Caucazul de Sud și Asia Centrală, dar și reconstrucția Ucrainei.
„Schimbarea nu este semantică, ci operațională. O țară definită ca flanc cere protecție. O țară definită ca platformă oferă capacitate, conectivitate, industrie, energie, logistică, securitate și influență”, susține Chisăliță.
Analiza pleacă de la contextul Summitului NATO de la Ankara, desfășurat în perioada 7-8 iulie 2026, într-un moment în care războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă să influențeze securitatea europeană, iar aliații discută despre creșterea capacităților de apărare și despre împărțirea costurilor în interiorul Alianței.
În acest context, Chisăliță susține că România trebuie să transforme geografia de risc într-o geografie de valoare strategică.
„România nu trebuie să fie doar avanpost defensiv al NATO, ci infrastructura politică, militară, energetică, industrială și logistică prin care spațiul euro-atlantic proiectează stabilitate în Marea Neagră, sprijină Ucraina și Republica Moldova, reduce dependențele și construiește conectivitate între Europa, Caucaz, Asia Centrală și Mediterana”, se arată în analiză.
Potrivit acestuia, Marea Neagră nu ar trebui tratată ca o temă secundară a Flancului Estic, ci ca spațiul în care se intersectează apărarea Europei, securitatea energetică, libertatea Ucrainei și competiția pentru rutele de conectivitate eurasiatică.
Un capitol important al analizei este dedicat energiei. Dumitru Chisăliță arată că energia nu mai poate fi privită doar ca marfă, ci ca instrument de influență, presiune și suveranitate.
„Energia nu mai este doar marfă; este instrument de influență, presiune și suveranitate. Rusia a folosit gazul ca armă politică. Răspunsul euro-atlantic trebuie să fie diversificarea rutelor, a surselor și a tehnologiilor”, afirmă acesta.
România are, în opinia sa, trei avantaje majore: producția internă, accesul la Marea Neagră și poziția de tranzit între Grecia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina și Europa Centrală.
Chisăliță menționează proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, ca activ strategic regional, nu doar ca proiect comercial. În analiza sa, proiectul este prezentat ca având o investiție estimată de până la 4 miliarde de euro și o primă producție de gaze planificată pentru 2027.
„Acesta trebuie tratat ca activ strategic, nu doar ca proiect comercial”, susține președintele AEI.
Un alt element central este Coridorul Vertical Grecia-Bulgaria-România-Republica Moldova-Ucraina. Dumitru Chisăliță susține că acest coridor poate transforma România într-o arteră energetică nord-sud.
Prin terminalele LNG din Grecia, inclusiv Alexandroupolis, gazul ar putea urca spre Ucraina și Republica Moldova, în timp ce gazele din Marea Neagră ar putea completa fluxurile regionale.
„Această combinație poate reduce dependența regională de Rusia și poate da României pârghii diplomatice în relația cu Chișinău, Kyiv, Sofia, Atena, Ankara și Bruxelles”, arată analiza.
Potrivit lui Chisăliță, România ar trebui să ceară integrarea Neptun Deep în securitatea energetică a UE și NATO, extinderea capacităților de transport gaze spre Republica Moldova, Ucraina și Europa Centrală, dar și accelerarea proiectelor nucleare, inclusiv Cernavodă și SMR.
Portul Constanța este descris în analiză ca o piesă esențială în noua poziționare a României.
„Constanța trebuie gândită ca un Rotterdam strategic al Mării Negre: port comercial, logistică militară, fluxuri de cereale ucrainene, echipamente NATO, LNG indirect prin conexiuni regionale, mentenanță navală, protecția cablurilor și infrastructurilor submarine”, susține Dumitru Chisăliță.
Pentru ca acest rol să devină real, sunt necesare investiții în dragare, digitalizare portuară, securitate cibernetică, infrastructură feroviară, depozite, terminale specializate și protecție anti-drone.
În opinia sa, Portul Constanța, baza Mihail Kogălniceanu, coridoarele feroviare și rutiere spre Ucraina și Republica Moldova, Dunărea și infrastructura energetică offshore ar trebui tratate ca o rețea dual-use, cu rol economic și militar.
Dumitru Chisăliță propune ca România să intre în discuțiile de la Ankara cu o formulă politică simplă: Marea Neagră nu este periferia NATO, ci un spațiu strategic pentru apărarea Europei.
În relația cu NATO, România ar trebui să ceară o postură aliată mai robustă la Marea Neagră, un plan de protecție a infrastructurilor energetice și submarine, integrarea Portului Constanța în planificarea de mobilitate militară și centre regionale de mentenanță, stocare și producție pentru muniție, drone, apărare antiaeriană și senzori.
În relația cu UE, analiza indică nevoia de finanțare prioritară pentru infrastructura dual-use: Constanța, Dunărea, căile ferate, autostrăzile, podurile, depozitele, energia și digitalul. De asemenea, România ar trebui să urmărească includerea în proiecte strategice de materii prime critice, baterii, hidrogen, nuclear, semiconductori și cloud securizat.
În relația cu SUA, Chisăliță vorbește despre un parteneriat energetic extins, co-producție și mentenanță de echipamente militare în România, prezență industrială americană în parcuri dual-use și cooperare în zona cyber, AI și cloud pentru infrastructuri critice.
Analiza avertizează că România nu ar trebui să accepte reducerea Mării Negre la o anexă a agendei baltice sau la o temă secundară a Flancului Estic.
De asemenea, Chisăliță atrage atenția asupra riscului contractelor de apărare fără transfer tehnologic, mentenanță locală sau participare industrială românească.
România ar trebui să evite și finanțările europene care ocolesc infrastructura românească în favoarea unor coridoare alternative, dar și dependențele tehnologice netestate din punct de vedere cibernetic sau provenite din ecosisteme cu risc geopolitic.
„Tratarea Neptun Deep ca simplu proiect comercial, nu ca activ strategic regional” este, de asemenea, trecută pe lista lucrurilor pe care România nu ar trebui să le accepte.
Concluzia analizei este că România are nevoie de o doctrină de poziționare, nu doar de repetarea formulei „flanc estic”.
„Nu este suficient să repetăm că suntem pe flancul estic. Această formulă recunoaște riscul, dar nu exprimă valoarea. România trebuie să spună aliaților că oferă mai mult decât teritoriu: oferă acces la Marea Neagră, energie, logistică, industrie, conectivitate, sprijin pentru Ucraina și Moldova, securitate cibernetică și capacitate de reconstrucție regională”, susține Dumitru Chisăliță.
Mesajul final propus de acesta este unul de repoziționare strategică: România nu trebuie să se mai definească prin vulnerabilitate, ci prin capacitatea de a transforma riscul regional în avantaj euro-atlantic.
„România nu cere doar garanții; România propune o arhitectură. România nu este marginea alianței; este platforma prin care alianța își apără și își proiectează interesele la Marea Neagră”, conchide analiza.
