EXCLUSIV Ce se întâmplă cu lâna produsă în România. Răspunsul transmis de ANSVSA

România produce anual peste 25.000 de tone de lână, însă instituțiile statului nu pot reconstitui traseul acesteia de la crescător până la procesator sau exportator. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) autorizează și controlează operatorii implicați, dar nu solicită raportarea periodică a cantităților și nu realizează un bilanț la nivel național.

Informația apare într-un răspuns transmis DCBusiness și completează datele furnizate anterior de Institutul Național de Statistică. Potrivit INS, în România au fost produse 25.622 de tone de lână în 2024, dar datele publice despre exporturi explică numai o parte din această cantitate.

Răspunsul ANSVSA arată că există reguli, autorizații și registre la nivelul fiecărui operator, dar informațiile nu sunt centralizate astfel încât statul să poată spune câtă lână a fost colectată, depozitată, prelucrată, exportată sau eliminată.

Citește și: EXCLUSIV România știe câtă lână produce dar îi pierde urma când ajunge în economie

Lâna este un subprodus de origine animală

Potrivit ANSVSA, lâna provenită de la animale vii și sănătoase este încadrată drept subprodus de origine animală nedestinat consumului uman, categoria 3.

Această clasificare înseamnă că lâna nu poate circula fără respectarea regulilor sanitar-veterinare. Colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea și valorificarea trebuie realizate prin unități sau operatori înregistrați ori autorizați sanitar-veterinar.

Inclusiv transportatorii trebuie să dețină o înregistrare specială pentru deplasarea subproduselor de origine animală.

Regulile urmăresc în primul rând prevenirea răspândirii bolilor la animale. În cazul apariției unor focare sau al introducerii unor restricții sanitare, circulația lânii poate fi limitată în anumite localități sau zone.

Un asemenea risc a existat, de exemplu, în contextul focarelor de pestă a micilor rumegătoare, când autoritățile au impus restricții privind circulația animalelor și a unor produse provenite de la acestea.

ANSVSA nu cere raportarea cantităților

Deși supraveghează operatorii din punct de vedere sanitar-veterinar, ANSVSA recunoaște că nu deține o situație națională a cantităților de lână care trec prin sistem.

„ANSVSA nu solicită raportarea periodică a cantităților de lână și nu centralizează aceste informații la nivel național”, rezultă din răspunsul transmis DCBusiness.

Prin urmare, instituția nu poate indica volumul total de lână colectat de la crescători, cantitatea depozitată, cea livrată către procesatori sau cea rămasă fără cumpărător.

Operatorii sunt totuși obligați să păstreze evidențe privind intrările și ieșirile. Registrele pot fi consultate de reprezentanții direcțiilor sanitar-veterinare în timpul controalelor.

Informațiile există astfel fragmentat, la nivelul fiecărui operator, dar nu sunt reunite într-o bază de date care să ofere imaginea întregii piețe.

Citește și: EXCLUSIV Comoara care se pierde: De ce România risipește anual 25.000 de tone de lână?

Comerțul cu lână este urmărit în TRACES

Pentru comerțul intracomunitar cu lână netratată, încadrată la codul NC 5101, trebuie îndeplinite mai multe condiții sanitar-veterinare.

Potrivit ANSVSA, operațiunile presupun existența unor declarații ale expeditorului și destinatarului, precum și utilizarea documentului comercial DOCOM în sistemul european TRACES NT.

Sistemul permite monitorizarea transporturilor care pleacă într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Nu oferă însă o evidență completă a lânii produse și valorificate pe piața internă.

În lipsa unei raportări periodice din partea colectorilor, depozitelor și procesatorilor, ANSVSA poate verifica punctual circuitul unor loturi, dar nu poate prezenta un bilanț național.

Lâna nevândută nu devine automat deșeu

Răspunsul autorității mai clarifică o problemă importantă pentru crescători: lâna care nu este vândută sau preluată imediat nu este considerată automat deșeu și nici nu trebuie distrusă în toate situațiile.

Eliminarea devine obligatorie numai atunci când materialul intră într-o categorie pentru care legislația sanitar-veterinară impune o asemenea măsură. Pot conta starea lânii, proveniența, situația sanitară a exploatației și eventualele restricții aplicate în zonă.

Prin urmare, diferența dintre producția raportată de INS și cantitățile identificate în statisticile comerciale nu poate fi considerată automat lână arsă, îngropată sau abandonată.

Documentele obținute până acum nu demonstrează ce s-a întâmplat cu întreaga cantitate. Ele arată însă că România nu dispune de un sistem public care să urmărească lâna de la producție până la valorificarea finală.

Fiecare instituție vede numai o parte a pieței

Datele INS arată câtă lână declară că au produs exploatațiile agricole. Statisticile comerciale surprind cantitățile care trec oficial frontiera, iar ANSVSA autorizează și verifică operatorii din circuitul sanitar-veterinar.

Niciuna dintre aceste surse nu poate arăta, singură, traseul complet al celor 25.622 de tone produse în 2024.

Statul știe, în principiu, cine are dreptul să colecteze, să transporte sau să depoziteze lâna. Nu știe însă câtă lână a trecut efectiv prin fiecare verigă și nici câtă a ajuns la procesare.

Această lipsă de informații face dificilă inclusiv elaborarea unor politici publice. Fără date despre cantitățile colectate și valorificate, autoritățile nu pot stabili dimensiunea reală a capacităților de procesare necesare, pierderile suportate de crescători sau volumul de materie primă care ar putea fi folosit în industria textilă, construcții ori agricultură.