România dispune oficial de stocuri petroliere pentru aproximativ 90 de zile, însă această cifră nu înseamnă că benzinăriile ar putea continua să livreze toate tipurile de carburanți, la nivelul actual al consumului, timp de trei luni, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
O analiză realizată de asociație arată că, într-un scenariu sever în care importurile de țiței din Kazahstan ar fi întrerupte timp de șase luni și nu ar putea fi înlocuite rapid cu alte volume, principala vulnerabilitate a României ar fi motorina, nu benzina.
„România are oficial stocuri petroliere pentru aproximativ 90 de zile. Dar această cifră, repetată fără explicații, poate crea o falsă senzație de securitate”, afirmă Dumitru Chisăliță în analiza transmisă DCBusiness.
România produce anual aproximativ 2,7 milioane de tone de țiței, dar aproape trei sferturi din necesarul național este acoperit din importuri. În ultima perioadă, peste 60% din importurile de țiței au provenit din Kazahstan, potrivit datelor prezentate de Asociația Energia Inteligentă.
Datele europene folosite în analiză arată că România deținea, în 2025, aproximativ 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență.
Din această cantitate, circa 1,081 milioane de tone, echivalentul a 53%, erau reprezentate de țiței și alte materii prime destinate rafinăriilor. Alte aproximativ 957.000 de tone erau produse petroliere finite și semifinite.
În această categorie intrau:
„România nu are două milioane de tone de carburanți gata să fie trimiși în benzinării. Are un amestec de țiței, motorină, benzină, păcură și alte produse, fiecare cu o utilitate diferită și cu un timp diferit de mobilizare”, explică președintele AEI.
O parte dintre stocuri nu este păstrată fizic pe teritoriul României. Potrivit explicațiilor Ministerului Energiei, citate în analiză, stocurile aflate efectiv în țară ar acoperi aproximativ 45 de zile, în timp ce echivalentul altor 45 de zile este constituit, prin delegare, în alte state ale Uniunii Europene.
Dumitru Chisăliță subliniază că stocurile externe există fizic, însă trebuie mai întâi eliberate, încărcate, transportate, descărcate și distribuite. Dacă sunt constituite sub formă de țiței, acesta trebuie ulterior rafinat.
„Aceste stocuri externe nu sunt fictive. Dar nici nu sunt motorină aflată într-un depozit de lângă București”, arată analiza.
Produsele finite aflate deja în depozitele din România ar putea ajunge la consumatori, în condiții normale, în două până la șapte zile. Dacă se află în porturi sau în incinta rafinăriilor, termenul ar putea crește la patru-zece zile.
În cazul țițeiului aflat în România, transportarea, rafinarea, certificarea și distribuirea produselor finite ar putea necesita între șapte și 15 zile. Dacă o rafinărie funcționează la capacitate redusă sau a fost oprită, intervalul ar putea ajunge la 15-25 de zile.
Pentru produsele finite depozitate în alte state, termenul estimat este de 10-20 de zile într-un scenariu favorabil și de 20-35 de zile într-o piață tensionată. În cazul țițeiului păstrat în străinătate, aducerea, rafinarea și distribuirea ar putea necesita între 20 și 40 de zile.
„Stocurile externe trebuie mobilizate înainte ca depozitele interne să se apropie de limită. Dacă decizia este luată abia când apar primele goluri în aprovizionare, rezerva poate exista juridic, dar poate ajunge prea târziu economic”, avertizează Chisăliță.
Analiza AEI pornește de la un scenariu sever, dar considerat puțin probabil, în care importurile de țiței kazah sunt întrerupte integral timp de șase luni, nu sunt contractate rapid volume alternative majore, iar rafinăriile continuă să funcționeze la o capacitate redusă.
Consumul nu s-ar ajusta imediat, iar România ar putea avea în continuare cantități importante de petrol, benzină sau păcură în evidențe, dar să se confrunte cu lipsuri fizice de motorină.
„Economia României funcționează în primul rând cu motorină: transportul greu, agricultura, utilajele de construcții, distribuția alimentelor, serviciile de intervenție, generatoarele și o parte din infrastructura critică depind de ea”, explică Dumitru Chisăliță.
În modelul realizat de AEI, stocul comercial mobilizabil de motorină s-ar consuma în aproximativ 40 de zile. Ulterior, diferența dintre ofertă și consum ar trebui acoperită prin rezerva strategică, prin motorina obținută din rafinarea țițeiului disponibil sau prin redirecționarea către piața internă a unor volume care tranzitează România ori sunt destinate exportului.
În ipotezele severe ale studiului, primele deficite locale de motorină ar putea apărea în jurul începutului lunii decembrie, iar rezerva operațională s-ar putea apropia de epuizare în ianuarie 2027.
Cele mai expuse ar fi regiunile de Nord-Est, Vest și Nord-Vest, din cauza distanței față de rafinării și terminale, a capacităților regionale de depozitare și a eventualelor congestii de pe calea ferată.
Bucureștiul și infrastructurile critice ar beneficia, cel mai probabil, de prioritate la aprovizionare.
„Aceasta nu ar însemna că toate stațiile din România s-ar goli simultan. Crizele petroliere nu arată astfel. Mai întâi întârzie autocisternele. Apoi dispar anumite sortimente. Stațiile independente rămân fără marfă înaintea rețelelor mari”, arată președintele AEI.
Ulterior, transportatorii ar putea începe să cumpere preventiv, agricultura ar putea primi volume mai mici, iar autoritățile ar trebui să prioritizeze alimentarea ambulanțelor, poliției, armatei, transportului public și distribuției de alimente.
În simularea AEI, benzina nu ar intra într-o penurie națională în cele șase luni analizate. Consumul de benzină este mai redus decât cel de motorină, iar producția rafinăriilor, împreună cu stocurile disponibile, ar putea acoperi necesarul.
„România poate avea benzină suficientă pentru autoturisme, dar motorină insuficientă pentru camioanele care aduc alimentele în magazine”, avertizează Dumitru Chisăliță.
O altă vulnerabilitate este reprezentată de kerosenul pentru aviație, în condițiile în care stocul direct este redus, iar aprovizionarea depinde în mare măsură de funcționarea rafinăriilor.
Scenariul de bază nu indică o penurie națională de combustibil pentru aviație. Totuși, oprirea uneia dintre marile rafinării ar putea schimba rapid situația, aeroporturile regionale, precum cele din Iași și Timișoara, fiind mai expuse decât Aeroportul Henri Coandă.
În cazul în care întreruperea importurilor de țiței kazah ar dura doar câteva săptămâni, sistemul românesc ar putea absorbi șocul, consideră autorul analizei.
Dacă întreruperea s-ar prelungi însă până la șase luni, autoritățile și companiile ar trebui să contracteze imediat surse alternative, să mobilizeze anticipat stocurile aflate în străinătate, să reducă temporar exporturile de produse petroliere și să prioritizeze consumatorii critici.
„Într-o criză, petrolul aflat pe hârtie nu pornește camioanele. Iar un milion de tone aflate la locul nepotrivit, sub forma nepotrivită și la momentul nepotrivit pot valora mai puțin decât câteva zile de motorină disponibile acolo unde economia are nevoie de ele”, concluzionează Dumitru Chisăliță.
Asociația Energia Inteligentă precizează că analiza reprezintă un scenariu de stres și nu o prognoză oficială. Studiul nu confirmă existența sau iminența unei penurii de carburanți, iar rezultatele depind de ipotezele privind durata întreruperii importurilor, consumul, structura și localizarea stocurilor, funcționarea rafinăriilor și capacitatea logistică.
