ANRE pune Transelectrica sub monitorizare. Investiții de peste două miliarde de euro pentru deblocarea rețelei

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a aprobat Planul de dezvoltare a rețelei electrice de transport pentru perioada 2026–2035, dar a condiționat decizia de accelerarea proiectelor care ar trebui să mărească posibilitățile României de a importa și exporta energie.

Planul cuprinde 117 lucrări, dintre care 25 sunt obiective complet noi. Investițiile vizează modernizarea liniilor și stațiilor, închiderea inelului național de 400 kV, integrarea centralelor regenerabile și a bateriilor, digitalizarea infrastructurii și creșterea capacității de interconectare.

Valoarea totală anunțată de Transelectrica pentru programul următorilor zece ani depășește două miliarde de euro.

Dincolo de dimensiunea planului, decizia ANRE conține o măsură fără precedent în raport cu noul PDRET: Transelectrica trebuie să prezinte, în cel mult 30 de zile, un program de accelerare pentru lucrările nefinalizate care afectează capacitatea transfrontalieră.

Programul va fi monitorizat trimestrial de autoritatea de reglementare.

România are interconectare de 18,5%, dar nu poate folosi permanent întreaga capacitate

Aparent, România și-a îndeplinit deja obligația europeană privind interconectarea. Gradul de interconectare a ajuns la 18,5% în 2024, peste ținta europeană de 15%.

Acest indicator nu arată însă câtă energie poate importa România în orice moment. El măsoară capacitatea nominală de schimb cu statele vecine în raport cu capacitatea instalată de producție a țării.

Capacitatea efectivă disponibilă comercianților depinde de situația rețelei în fiecare oră: producția din diferite zone, consumul, lucrările de mentenanță, indisponibilitatea unor linii, fluxurile neplanificate și congestiile din interiorul sistemelor naționale.

De aceea, România poate avea un grad de interconectare de peste 15%, dar să nu poată importa întreaga cantitate teoretică în orele în care sistemul este supus unei presiuni ridicate.

Raportul de monitorizare pentru 2025 arată că pragul minim de 70% al capacității elementelor critice de rețea, care trebuie pus la dispoziția comerțului transfrontalier, nu a fost respectat integral la frontierele cu Ungaria și Bulgaria.

Pragul de 70% nu înseamnă că România trebuie să importe sau să exporte 70% din energia produsă. El arată ce parte din capacitatea calculată a elementelor relevante ale rețelei trebuie lăsată disponibilă tranzacțiilor dintre state, cu respectarea limitelor de siguranță.

Problema poate fi în interiorul țării, nu doar la graniță

O interconexiune nu funcționează izolat. Energia intrată din Ungaria sau Bulgaria trebuie transportată mai departe prin rețeaua internă, către zonele în care există consum.

Dacă liniile din vestul, sudul sau centrul țării sunt congestionate, operatorul poate fi obligat să reducă volumul pus la dispoziția pieței la frontieră, chiar dacă linia internațională are fizic o capacitate mai mare.

Aceeași problemă apare când România exportă producția din Dobrogea. Energia produsă de Cernavodă și de parcurile eoliene și solare trebuie transportată spre centrul și vestul țării sau către sistemele vecine. Dacă axele interne nu pot prelua fluxul, capacitatea de export este limitată.

Din acest motiv, lucrările care reduc blocajele la import nu sunt numai liniile care traversează frontiera. Sunt esențiale și modernizarea stațiilor, creșterea tensiunii unor coridoare de la 220 kV la 400 kV și închiderea inelului național de 400 kV.

Proiectele de pe frontiera cu Ungaria

Planul integral al Transelectrica identifică mai multe proiecte destinate creșterii capacității de schimb pe interfața de vest.

Unul dintre cele mai importante este Axul Banat, care presupune trecerea la 400 kV a coridorului Porțile de Fier–Reșița–Timișoara–Săcălaz–Arad.

Prima etapă, care a inclus stația de 400/220/110 kV Reșița, a fost finalizată. Etapele a doua și a treia continuă însă în actualul plan:

• construirea liniei de 400 kV Reșița–Timișoara/Săcălaz;
• retehnologizarea stației Timișoara și introducerea nivelului de 400 kV;
• construirea liniei Timișoara/Săcălaz–Arad;
• realizarea noii stații de 400 kV Săcălaz;
• extinderea și modernizarea stației Arad.

Etapa a doua a Axului Banat are o valoare de aproximativ 309,5 milioane de lei în lista proiectelor finanțate, iar etapa a treia este evaluată la circa 279,8 milioane de lei.

O altă lucrare este echiparea circuitului al doilea al liniei Nădab–Békéscsaba. Proiectul apare în planurile Transelectrica de mai mulți ani, dar este reluat și în documentul pentru 2026–2035.

Tot în plan se află noua interconectare Oradea–Józsa, asociată cu instalarea unui autotransformator în stația Roșiori și reconductorarea axului de 220 kV Urechești–Târgu Jiu Nord–Paroșeni–Baru Mare–Hășdat.

Faptul că proiectele Nădab–Békéscsaba și Oradea–Józsa erau menționate și în planul pentru 2020–2029, iar acum se regăsesc din nou în PDRET 2026–2035, arată cât de lung este drumul dintre includerea unei investiții pe hârtie și punerea ei efectivă în funcțiune.

Ce lucrări sunt necesare pe relația cu Bulgaria

Pe interfața de sud, planul nu se limitează la construirea unei noi linii care să traverseze direct frontiera.

Transelectrica leagă creșterea schimburilor cu Bulgaria de întărirea coridorului care preia energia din Dobrogea. Printre lucrările menționate se află:

• linia de 400 kV Gutinaș–Smârdan;
• echiparea celui de-al doilea circuit al liniei Gutinaș–Smârdan;
• stația nouă de 400 kV Stâlpu;
• linia Stâlpu–Brașov;
• creșterea capacității liniei Cernavodă–Pelicanu;
• linia Constanța Nord–Medgidia Sud;
• trecerea la 400 kV a axului Brazi Vest–Teleajen–Stâlpu;
• modernizarea și extinderea stațiilor care preiau producția din Dobrogea.

O parte dintre investițiile necesare schimburilor cu Bulgaria sunt, în realitate, lucrări interne. Rolul lor este să permită transportul energiei dintre Dobrogea, sudul țării și principalele centre de consum, fără apariția unor congestii care obligă operatorul să reducă transferurile transfrontaliere.

117 lucrări nu înseamnă 117 interconectări

Din totalul de 117 lucrări, numai o parte au legătură directă cu frontierele. Restul vizează modernizarea infrastructurii construite în mare parte în anii 1960–1980, înlocuirea transformatoarelor, digitalizarea stațiilor, siguranța alimentării marilor orașe și integrarea noilor capacități de producție.

Cele 25 de obiective noi includ, între altele, modernizări la Turnu Măgurele, Mintia, Drăgănești-Olt, Tulcea Vest, Constanța Nord, București Sud și Gura Ialomiței.

Planul mai prevede sisteme de tip Digital Twin, roboți autonomi pentru activitățile de exploatare și extinderea monitorizării online a liniilor electrice.

Opt proiecte, însumând 25 de lucrări, sunt încadrate drept proiecte de interes comun sau mutual dezvoltate prin planificarea coordonată ENTSO-E. Printre ele se află interconectarea România–Ungaria și proiectul de rețea inteligentă CARMEN.

Tehnologia poate crește capacitatea înaintea construirii unor linii noi

ANRE cere ca programul care va fi prezentat în 30 de zile să arate și în ce măsură Transelectrica poate utiliza tehnologii moderne pentru a crește mai repede capacitatea pusă la dispoziția pieței.

Una dintre soluții este monitorizarea dinamică a liniilor, cunoscută drept DLR. Capacitatea unei linii aeriene este influențată de temperatura conductorului, vânt și condițiile meteorologice. Monitorizarea în timp real poate arăta că, în anumite momente, linia poate transporta în siguranță mai mult decât limita fixă stabilită în mod conservator.

O altă soluție este folosirea conductoarelor de înaltă temperatură, HTLS. Acestea pot transporta o cantitate mai mare de energie pe traseele existente, reducând în unele cazuri timpul necesar pentru obținerea unei capacități suplimentare.

Transelectrica a obținut deja finanțare pentru instalarea unor sisteme de monitorizare online pe 27 de linii electrice aeriene. Tehnologia poate ameliora rapid unele restricții, dar nu înlocuiește toate investițiile structurale în linii și stații.

Calendarul de 30 de zile va arăta termenele reale

PDRET este un plan pentru un interval de zece ani. Includerea unei lucrări în document nu garantează că aceasta va fi finalizată rapid. Unele proiecte sunt mature, altele se află într-un stadiu incipient sau au un grad ridicat de incertitudine.

Tocmai aici intervine obligația suplimentară impusă de ANRE. În 30 de zile, Transelectrica trebuie să prezinte un calendar separat pentru lucrările nefinalizate care apar atât în PDRET, cât și în Planul de acțiuni pentru creșterea capacității transfrontaliere.

Acela va fi documentul relevant pentru termenele concrete de recuperare. Comunicatul ANRE nu publică deocamdată date individuale de finalizare și nici eventualele sancțiuni aplicabile dacă noul program nu este respectat.

Monitorizarea trimestrială ar trebui însă să permită verificarea diferenței dintre stadiul declarat și progresul efectiv al fiecărei lucrări.

Miza este mai mare decât atingerea formală a unei ținte europene. În perioadele cu producție hidro sau nucleară redusă, consum ridicat ori deficit regional, posibilitatea de a importa energie poate deveni decisivă pentru siguranța sistemului și pentru prețurile suportate de consumatori.