Viitura produă în august 2026 nu este primul asemenea eveniment pe valea râului Trishuli. Coridorul montan care coboară de la granița Nepalului cu Tibetul, traversează districtele Rasuwa, Nuwakot și Dhading și continuă spre Chitwan a fost lovit în repetate rânduri de prăbușiri de versanți, avalanșe de rocă și gheață și viituri glaciare.
Nu toate aceste dezastre pot fi definite strict drept alunecări de teren. Unele au început prin ruperea unui lac glaciar, altele prin prăbușirea unei mase de gheață sau printr-un cutremur. Efectul în vale a fost însă asemănător: torenți de apă, noroi și bolovani, blocarea râurilor și distrugerea drumurilor și a localităților.
La 25 august 1964, lacul format la baza ghețarului Longda, în Tibet, s-a rupt, iar apa a pătruns în bazinul Trishuli. Evenimentul este primul mare dezastru glaciar cunoscut din epoca modernă pe acest curs de apă.
Datele privind pagubele și eventualele victime sunt incomplete. Cercetările ulterioare confirmă însă că bazinul transfrontalier Gyirong–Trishuli a fost afectat de o viitură provenită din Tibet. Nu a fost o alunecare propriu-zisă, dar mecanismul - eliberarea bruscă a unei cantități mari de apă și sedimente într-o vale îngustă - seamănă cu una dintre componentele dezastrului din 2026.
Krishnabhir, pe autostrada Prithvi, a devenit la sfârșitul anilor ’90 unul dintre cele mai cunoscute puncte de alunecare din Nepal.
Versantul a început să se deplaseze în jurul anului 1999, iar ploile musonice, drenajul deficitar, defrișările și lucrările executate pentru construirea șoselei au agravat instabilitatea terenului.
În august 2000, o alunecare masivă a acoperit autostrada cu noroi și bolovani și a blocat circulația timp de 11 zile. Întreruperea principalei rute de aprovizionare a capitalei Kathmandu a avut efecte economice la nivel național.
Alunecările și blocajele au continuat până în 2003. Autoritățile au stabilizat ulterior versantul prin drenaje, ziduri, mici baraje și lucrări de bioinginerie, folosind vegetație pentru fixarea solului. Zona a rămas relativ stabilă timp de aproximativ două decenii, dar nu a încetat să fie vulnerabilă.
Cutremurul Gorkha, cu magnitudinea 7,8, a desprins o masă uriașă de rocă, zăpadă și gheață de pe munții Langtang Lirung și Langtang II.
Avalanșa a coborât peste vale și a generat o undă de șoc care a distrus satul Langtang și mai multe așezări învecinate. Thyangshyup, Tsarding, Chamki, Gumba, Mundu, Singdum și Kyangjing au fost distruse sau îngropate.
Estimările diferă, dar studiile științifice indică peste 300 de morți și dispăruți, unele evaluări depășind 350. Peste 100 de cadavre nu au mai fost recuperate. Alunecarea a blocat temporar și cursul râului din vale.
Cutremurul a declanșat numeroase alte alunecări în bazinul Trishuli, inclusiv în zonele Mailung, Simle și Archale. Fracturarea versanților a lăsat terenul mai vulnerabil la ploile musonice din anii următori. ICIMOD, studiu publicat în Nature
Evaluările realizate de ICIMOD împreună cu comunitățile din Langtang arată că, începând din 2019, căderile de pietre și alunecările au devenit un pericol tot mai important pentru sate și traseele turistice.
Nu a fost vorba despre un singur eveniment cu un bilanț comparabil cu cel din 2015, ci despre o succesiune de incidente locale. Acestea au confirmat că versanții afectați de cutremur nu își recăpătaseră stabilitatea, conform ICIMOD.
O alunecare produsă în timpul ploilor torențiale a lovit două autobuze care circulau noaptea prin zona Simaltal, pe șoseaua Narayanghat–Mugling, în districtul Chitwan.
Vehiculele au fost împinse în râul Trishuli, care era umflat și încărcat cu aluviuni. Trei pasageri au reușit să se salveze.
Datele oficiale privind numărul călătorilor au fost contradictorii. O comisie guvernamentală a stabilit ulterior că în autobuze se aflau 62 de persoane, dintre care trei au supraviețuit. Au fost recuperate numai o parte dintre cadavre, iar unul dintre autobuze a fost găsit abia în ianuarie 2026, îngropat în nisip.
Ancheta a constatat că materialele provenite de la construirea necontrolată a unui drum rural, acumulate deasupra șoselei principale, au fost antrenate de ploaie și au declanșat alunecarea. Au contribuit și podețele blocate, care nu au permis evacuarea apei, notează Kathmandu Post.
O viitură bruscă pornită din Tibet a coborât prin Lhende Khola și Bhote Koshi spre sistemul Trishuli. Podul Prieteniei, care lega Nepalul de China la Rasuwagadhi, a fost distrus, iar mai multe hidrocentrale și instalații de frontieră au fost avariate.
Cel puțin opt persoane au murit, iar peste 20 au fost date dispărute în primele raportări. Analizele ulterioare au indicat drenarea bruscă a unui lac format pe suprafața ghețarului Purepu, la aproximativ 35 de kilometri în amonte de frontieră.
Evenimentul nu a fost o alunecare de teren în sens strict, dar a lovit același coridor și a reprezentat un avertisment direct asupra pericolului glaciar.
O porțiune din partea inferioară a unui ghețar, aflată la aproximativ 5.200 de metri altitudine, s-a desprins și a căzut circa 1.200 de metri pe fundul văii.
Masa de gheață a antrenat rocă și sedimente, transformându-se într-o avalanșă și apoi într-un torent de apă, noroi și bolovani. Fluxul de resturi a înaintat cu o viteză estimată la aproximativ 50 de metri pe secundă și a parcurs peste 20 de kilometri în prima parte a traseului.
Impactul a fost atât de puternic încât a fost înregistrat de seismografe ca un eveniment cu magnitudinea echivalentă de aproximativ 5,2. Nu cutremurul a declanșat alunecarea, potrivit analizelor preliminare, ci prăbușirea muntelui a produs semnalul seismic.
Torentul a lovit Gyirong, Rasuwagadhi, Syabrubesi și localitățile de pe valea Trishuli, a distrus poduri, șosele, sate și hidrocentrale și a modificat albia râului pe o distanță de peste 100 de kilometri. Bilanțul a depășit 900 de morți în Nepal și Tibet, iar mii de persoane erau încă dispărute la sfârșitul lunii august.
O a doua alunecare s-a produs la aproximativ trei ore după prăbușirea inițială. Experții consideră că primul eveniment a destabilizat versanții din jur.
Materialele aduse de avalanșă au blocat mai multe cursuri de apă și au format lacuri temporare. Pe 28 august, unul dintre aceste lacuri a început să se reverse, determinând oprirea temporară a operațiunilor de salvare și evacuarea oamenilor către zone mai înalte.
Nu a fost o nouă alunecare majoră, ci un efect în cascadă al prăbușirii din 26 august. Un asemenea baraj natural poate ceda brusc și poate genera o nouă viitură.
La patru zile după catastrofa glaciară, râul Trishuli, încă umflat, a erodat baza șoselei în zona Krishnabhir din districtul Dhading.
O porțiune a autostrăzii Prithvi s-a prăbușit în râu, iar circulația pe ruta Mugling–Kathmandu a fost întreruptă complet. Nu au fost raportate victime, însă reparațiile ar putea dura câteva săptămâni.
Incidentul s-a produs în același punct care provocase blocaje majore între 1999 și 2003. De această dată, declanșatorul principal nu a fost numai ploaia căzută pe versant, ci eroziunea produsă la baza acestuia de apele Trishuli.
Valea combină aproape toate condițiile care favorizează asemenea catastrofe: versanți foarte abrupți, roci fragmentate de activitatea tectonică, cutremure, ploi musonice intense, ghețari în retragere și râuri care erodează baza pantelor.
La acestea se adaugă intervenția umană: tăierea versanților pentru construirea drumurilor, defrișările, drenajul insuficient, depozitarea materialelor rezultate din excavări și extinderea localităților și a hidrocentralelor în apropierea albiilor.
Cronologia arată și o schimbare a tipului de risc. Alunecările musonice care blocau periodic drumurile nu au dispărut, dar peste ele se suprapun acum prăbușirile de rocă și gheață de la mare altitudine. Un incident pornit de lângă un ghețar se poate transforma în câteva minute într-o avalanșă, apoi într-un baraj natural și, în cele din urmă, într-o viitură care lovește localități aflate la zeci sau chiar sute de kilometri în aval.
