Guvernul a stabilit cum va fi împărțit împrumutul de 16,68 miliarde de euro acordat României prin instrumentul european SAFE. Ministerul Apărării Naționale primește cea mai mare sumă - 9,7 miliarde de euro -, urmat de Ministerul Transporturilor, cu 4,2 miliarde de euro, și Ministerul Afacerilor Interne, cu peste 2,1 miliarde de euro.
În total, planul aprobat de Comisia Europeană cuprinde 35 de proiecte. Aproximativ 75% din bani sunt destinați echipamentelor militare, ordinii publice și protecției civile, iar 25% infrastructurii rutiere de interes național.
Documentele adoptate de Guvern nu dezvăluie însă care sunt efectiv cele 35 de proiecte, ce echipamente vor fi cumpărate, ce drumuri vor fi construite sau modernizate și nici ce parte din comenzile de armament va ajunge la fabricile din România.
O altă precizare esențială este că SAFE nu oferă României fonduri europene nerambursabile. Cele 16,68 miliarde de euro reprezintă un împrumut care trebuie restituit și care va majora datoria publică pe măsura tragerii sumelor.
La cursul BNR din 27 august 2026, întreaga alocare echivalează cu aproximativ 87,7 miliarde de lei.
Hotărârea adoptată de Guvern repartizează suma exactă de 16.680.055.394 de euro către opt instituții:
Ministerul Apărării și Ministerul Transporturilor concentrează împreună peste 83% din întregul împrumut. Restul sumelor sunt destinate structurilor de ordine publică, informații, comunicații speciale, protecție și sistemului penitenciar.
Banii pot fi utilizați exclusiv pentru proiectele aprobate prin Planul de investiții pentru industria europeană de apărare. Fiecare instituție răspunde de îndeplinirea jaloanelor de care depinde eliberarea tranșelor.
SAFE - Security Action for Europe - este un instrument de împrumuturi, nu un program clasic de granturi europene. Comisia Europeană se împrumută de pe piețele financiare prin emiterea de obligațiuni ale UE și transferă banii statelor membre în condiții considerate mai avantajoase decât cele pe care unele dintre acestea le-ar putea obține singure.
Împrumuturile sunt acordate pe termen lung și beneficiază de ratingul de credit al Uniunii Europene. Potrivit Regulamentului SAFE, durata unui împrumut poate ajunge până la 45 de ani, iar rambursarea principalului poate beneficia de o perioadă de grație de până la zece ani. Condițiile efective aplicabile României sunt stabilite prin acordul de împrumut.
Acordul dintre România și Uniunea Europeană a fost semnat în luna mai 2026. Din suma totală, este prevăzută o prefinanțare de 15%, respectiv 2.502.008.309,10 euro.
Legislația națională stabilește explicit că rambursarea împrumutului se face prin mecanismele utilizate pentru finanțarea deficitului și administrarea datoriei publice guvernamentale. Dobânzile și celelalte costuri sunt suportate de Ministerul Finanțelor din bugetul de stat.
Altfel spus, avantajul României constă în accesul la o finanțare pe termen lung și, cel mai probabil, mai ieftină decât împrumuturile contractate direct de stat de pe piețe. Factura va fi plătită însă tot din bugetul public.
Repartizarea celor 16,68 miliarde de euro nu înseamnă că datoria publică va crește instantaneu cu întreaga sumă. Impactul se va produce pe măsura tragerii tranșelor, în funcție de derularea proiectelor și de îndeplinirea jaloanelor.
Deși este vorba despre unul dintre cele mai mari împrumuturi contractate vreodată de România, nota de fundamentare nu prezintă o estimare a impactului asupra datoriei publice și nici costul total al dobânzilor.
Tabelul standard referitor la efectele asupra veniturilor, cheltuielilor și bugetului general consolidat pentru perioada 2026-2030 nu este completat cu valori.
Documentul precizează numai că fondurile vor fi introduse în bugetele instituțiilor responsabile și că implementarea proiectelor trebuie încheiată până la 31 decembrie 2030.
Cadrul național permite, de asemenea, ca bugetele instituțiilor să includă pentru implementarea proiectelor sume suplimentare de până la 30% din alocarea stabilită prin plan. Aceste suplimentări, dacă vor fi necesare și aprobate, vor fi suportate din bugetul de stat. Tot de la buget va fi achitată TVA care nu este eligibilă prin SAFE.
Prin urmare, costul bugetar final poate depăși valoarea împrumutului european, fără ca suplimentarea maximă permisă de lege să fie cheltuită automat.
Planul de investiții a fost aprobat de CSAT prin Hotărârea nr. 138/2025 și transmis Comisiei Europene împreună cu cererea de finanțare.
Nici hotărârea adoptată de Guvern, nici anexa și nici nota de fundamentare nu enumeră cele 35 de proiecte. Anexa arată numai cât primește fiecare instituție.
Nu sunt prezentate public:
Decizia europeană prin care a fost aprobat planul României confirmă valoarea împrumutului și prefinanțarea, dar nu publică lista achizițiilor. România beneficiază de a doua cea mai mare alocare SAFE din Uniunea Europeană, după Polonia, potrivit Comisiei Europene.
SAFE urmărește consolidarea industriei europene de apărare. Contractele trebuie să respecte regula potrivit căreia cel mult 35% din costul componentelor produsului final poate proveni din afara Uniunii Europene, Spațiului Economic European, statelor EFTA și Ucrainei.
Această condiție nu înseamnă însă că minimum 65% din valoarea comenzilor României trebuie să rămână în economia românească. Banii pot ajunge la producători din alte state europene fără ca fabricile din România să primească automat contracte sau lucrări de integrare, mentenanță și producție.
În lipsa listei proiectelor și a contractelor industriale, nu se poate stabili cât din împrumutul de 16,68 miliarde de euro va genera efectiv producție, investiții și locuri de muncă în România.
Aceasta rămâne una dintre principalele întrebări ale programului: România va utiliza SAFE doar pentru a cumpăra echipamente produse în alte state sau va condiționa marile achiziții de producție locală, transfer de tehnologie și integrarea companiilor românești în lanțurile europene de apărare?
Nota de fundamentare arată că proiectul a fost trimis spre avizare înainte de expirarea termenului obișnuit de consultare publică. Ministerul Finanțelor invocă termenul de 30 de zile stabilit pentru inițierea hotărârii după aprobarea acordului de împrumut.
Documentul justifică și adoptarea actului de către un Guvern al cărui mandat a încetat, susținând că repartizarea banilor reprezintă un act necesar pentru administrarea treburilor publice și continuarea unui proces deja aprobat prin legislație, CSAT și decizia Consiliului UE.
