Proiectul de un miliard de lei care putea proteja Cernavodă a rămas pe hârtie. Statul scufundă acum barje în Dunăre

Autoritățile încearcă să redirecționeze o parte din debitul Dunării către Dunărea Veche prin scufundarea controlată a patru barje încărcate cu rocă. Intervenția de urgență urmărește însă, la o scară mult mai mică și pentru o perioadă limitată, același efect pe care statul trebuia să îl obțină prin proiectul BALA II, o investiție permanentă evaluată la peste un miliard de lei.

Proiectul a fost conceput pentru a împiedica brațul Bala să preia o cantitate prea mare de apă din cursul principal al Dunării și pentru a crește nivelul pe Dunărea Veche, traseul care conduce către Cernavodă.

Investiția are indicatorii tehnico-economici aprobați de Guvern încă din 2024, dar nu a ajuns în șantier. Două proceduri de achiziție publică au fost anulate, iar contractul pentru proiectarea și executarea lucrărilor nu a fost semnat.

În acest timp, debitul Dunării a coborât la valori istorice, funcționarea Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă a ajuns să depindă de fiecare centimetru al nivelului apei, iar autoritățile recurg la o soluție provizorie: scufundarea unor barje încărcate cu piatră.

Cum „fură” brațul Bala apa care ar trebui să ajungă spre Cernavodă

Problema se află în zona kilometrului 347 al Dunării, în județul Călărași, unde fluviul se bifurcă.

O parte a apei continuă pe Dunărea Veche, către Cernavodă, iar cealaltă intră pe brațul Bala și ajunge ulterior în brațul Borcea.

În timp, albia brațului Bala s-a adâncit. Din cauza diferențelor de nivel și a configurației albiei, brațul a început să capteze o proporție tot mai mare din debitul Dunării. Fenomenul reduce cantitatea de apă care continuă pe Dunărea Veche și afectează atât navigația, cât și alimentarea cu apă din zona Cernavodă.

Efectul devine deosebit de grav în perioadele de secetă, când debitul total al Dunării este foarte scăzut. Proiectul BALA II nu ar crea apă suplimentară, dar ar modifica distribuția debitului existent, astfel încât o cantitate mai mare să continue către Dunărea Veche.

Pragul de fund urma să fie ridicat până la cota de 6,5 metri

Principala lucrare prevăzută în proiect este supraînălțarea pragului de fund existent pe brațul Bala.

Pragul ar urma să fie ridicat de la cota 0 metri la cota 6,5 metri MNC. Acesta ar funcționa ca o rezistență hidraulică în calea apei care intră pe Bala, limitând debitul captat de braț și împingând o cantitate mai mare către Dunărea Veche.

Proiectul nu se rezumă însă la construirea sau ridicarea unui obstacol în albie.

Documentația mai prevede restaurarea unui vechi braț de bifurcație, în prezent parțial colmatat sau secat, cu o lungime de aproximativ 3,4 kilometri. Brațul restaurat ar urma să faciliteze circulația apei, migrația sturionilor și, în anumite condiții, navigația.

Pe Dunărea Veche este prevăzut și un dragaj pe o lungime de aproximativ 2,5 kilometri, între kilometrii 345+500 și 343, pentru refacerea adâncimilor necesare navigației.

Investiția include, de asemenea, lucrări pentru stabilizarea albiei, amenajarea intrării în brațul restaurat, protecții și măsuri pentru siguranța navigației.

Administrația Fluvială a Dunării de Jos estimează că ansamblul lucrărilor ar putea determina o creștere a nivelului apei pe Dunărea Veche de până la 1,20 metri, efectul fiind important mai ales în perioadele cu debite reduse.

Proiectul a fost gândit inclusiv pentru patru reactoare la Cernavodă

BALA II este prezentat oficial ca un proiect destinat îmbunătățirii condițiilor de navigație și protejării mediului, dar documentația menționează explicit și importanța investiției pentru Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă.

Printre beneficiile proiectului este indicată „asigurarea debitului minim de apă pentru răcirea a patru reactoare la CNE Cernavodă, cu un grad de asigurare de peste 97%”.

Investiția a fost astfel dimensionată luând în calcul nu numai Unitățile 1 și 2, aflate în prezent în exploatare, ci și viitoarele Unități 3 și 4.

Apa redirecționată către Dunărea Veche ar ajunge ulterior în zona Cernavodă și ar crește siguranța alimentării centralei cu apa necesară sistemelor de răcire.

Proiectul nu ar putea elimina efectele unei secete extreme și nici nu ar putea mări debitul total al Dunării. Ar putea însă reduce pierderea apei către brațul Bala și ar pune centrala într-o poziție mai bună în perioadele în care fiecare centimetru al nivelului fluviului contează.

Investiție de peste un miliard de lei, aprobată de Guvern

Indicatorii tehnico-economici ai proiectului au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1.079/2024.

Valoarea totală a investiției a fost stabilită la aproximativ 1,020 miliarde de lei, inclusiv TVA. Din această sumă, lucrările de construcții și montaj reprezintă aproximativ 841,4 milioane de lei.

Documentația stabilește o perioadă de 12 luni pentru proiectare și 48 de luni pentru execuție. În total, realizarea investiției ar necesita aproximativ cinci ani de la semnarea contractului.

Beneficiarul este Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Așadar, chiar dacă un contract ar fi semnat imediat, proiectul nu ar putea rezolva criza actuală. Problema este însă că lucrările nici măcar nu au început, deși riscul redistribuirii nefavorabile a debitului în zona Bala este cunoscut de mai mulți ani.

Două licitații anulate și niciun șantier deschis

Prima procedură pentru proiectarea și executarea lucrărilor a fost lansată în 2024, dar a fost anulată după ce nu a rezultat o ofertă admisibilă care să permită atribuirea contractului.

AFDJ a reluat achiziția în decembrie 2024. Valoarea estimată a contractului era de aproximativ 743,8 milioane de lei fără TVA.

Și cea de-a doua procedură a fost anulată, după ce ajunsese în etapa evaluării ofertelor financiare. Licitația conținea și o clauză suspensivă: contractul putea fi încheiat numai dacă autoritatea obținea și aprobarea fondurilor necesare finanțării investiției.

În consecință, la începutul lunii august 2026, situația proiectului este următoarea:

• studiile și documentațiile tehnice există;
• acordul de mediu a fost obținut;
• avizul de gospodărire a apelor a fost emis;
• indicatorii tehnico-economici au fost aprobați de Guvern;
• contractul de proiectare și execuție nu este semnat;
• lucrările nu au început.

Chiar dacă procedura ar fi reluată și contractul atribuit, termenul prevăzut pentru proiectare și execuție ar împinge finalizarea investiției la câțiva ani după deschiderea efectivă a șantierului.

Barjele scufundate acum sunt doar o soluție provizorie

Cele patru barje încărcate cu rocă, pregătite pentru scufundare controlată, nu reprezintă proiectul BALA II și nu îl pot înlocui.

Principiul hidraulic este însă asemănător: crearea unei rezistențe în calea curentului pentru ca o parte mai mare a apei să fie orientată către Dunărea Veche.

Barjele au fost încărcate cu rocă până la atingerea unui pescaj de 1,9 metri și urmează să fie scufundate una câte una, prin inundarea controlată a camerelor etanșe. Poziția lor a fost stabilită astfel încât să maximizeze efectul de redirecționare a curentului.

Este o intervenție de urgență, realizată în condițiile în care debitul Dunării a coborât la valori excepțional de reduse, iar nivelul apei pune presiune asupra navigației și funcționării sistemului energetic.

BALA II presupune o amenajare permanentă, calculată hidraulic, care include pragul de fund, dragaje, stabilizarea albiei, restaurarea brațului secundar, lucrări de protecție și măsuri ecologice.

Barjele reprezintă, în schimb, o măsură temporară, cu un efect limitat și dependent de evoluția debitului.

Ar fi putut BALA II să evite actuala criză?

Nu se poate afirma cu certitudine că proiectul ar fi eliminat complet riscul pentru Centrala de la Cernavodă. BALA II redistribuie apa disponibilă, dar nu poate compensa în totalitate un deficit hidrologic extrem.

• Investiția ar fi putut însă să atenueze substanțial efectele secetei prin:
• trimiterea unei cantități mai mari de apă către Dunărea Veche;
• creșterea locală a nivelului apei cu până la 1,20 metri;
• îmbunătățirea condițiilor de navigație;
• creșterea siguranței alimentării cu apă a reactoarelor de la Cernavodă;
• reducerea nevoii unor intervenții improvizate în situații de urgență.

Criza actuală scoate astfel la suprafață contrastul dintre proiectele aprobate pe hârtie și capacitatea statului de a le transforma în lucrări efective.

România avea identificată problema, avea proiectul tehnic, avizele și o investiție de peste un miliard de lei aprobată de Guvern. După două licitații anulate, șantierul nu a început, iar statul încearcă acum să obțină provizoriu, prin scufundarea unor barje, o parte din efectul pe care BALA II trebuia să îl asigure permanent.