Tranzacția prin care fondul american Carlyle ar urma să preia activele internaționale ale Lukoil, inclusiv rafinăria Petrotel din Ploiești, este blocată de aproape zece luni între instituțiile administrației de la Washington. Întârzierea menține neutilizată o parte importantă din capacitatea europeană de rafinare, într-o perioadă în care oferta de motorină și kerosen este tot mai tensionată.
Potrivit Financial Times, proiectul a primit acordul Oficiului pentru Controlul Activelor Străine din cadrul Trezoreriei SUA – OFAC, însă aprobarea finală întârzie într-un proces care implică structurile de securitate ale Casei Albe, Departamentul de Stat și Departamentul Energiei. Casa Albă și Trezoreria americană nu au comentat situația.
Pachetul cuprinde active Lukoil din 17 țări, inclusiv rafinăriile din România și Bulgaria, o participație de 45% la rafinăria Zeeland din Țările de Jos, câmpuri de petrol și gaze, precum și rețele de benzinării.
Rezervele dovedite și probabile incluse în portofoliu sunt estimate la aproximativ trei miliarde de barili, iar activele produc în prezent circa 250.000 de barili de petrol și gaze pe zi.
Valoarea exactă a achiziției nu a fost anunțată oficial de Carlyle sau Lukoil. Cele aproximativ 20 de miliarde de dolari reprezintă valoarea atribuită portofoliului și suma cu care Lukoil și-a depreciat contabil afacerile internaționale, nu un preț de cumpărare confirmat.
Acordul dintre cele două companii este condiționat de aprobările autorităților americane. Lukoil a anunțat la începutul anului că înțelegerea cu Carlyle nu este exclusivă și că poate continua discuțiile și cu alți potențiali cumpărători.
Pentru Washington, principala condiție este ca activele internaționale să fie desprinse definitiv de grupul rus, iar banii obținuți de Lukoil să nu poată fi transferați liber în Rusia.
Cele trei rafinării europene incluse în tranzacție au împreună o capacitate de procesare de aproximativ 400.000 de barili pe zi. Carlyle estimează că finalizarea preluării ar putea readuce pe piață între 100.000 și 150.000 de barili pe zi de capacitate neutilizată.
Petrotel poate procesa aproximativ 2,4–2,5 milioane de tone de țiței pe an, echivalentul a circa 48.000 de barili pe zi. În prezent însă, gradul de utilizare a capacității de rafinare este practic zero.
Unitatea a intrat în revizie în toamna anului 2025 și nu a mai fost repornită după încheierea lucrărilor. Conpet arăta în raportările sale că activitatea nu fusese reluată la 1 decembrie 2025, iar Petrotel nu comunicase nicio cantitate de țiței care urma să fie transportată în primul trimestru al acestui an.
În aprilie, ministrul Energiei de la acel moment, Bogdan Ivan, anunța că România obținuse o derogare americană și că rafinăria ar putea fi repornită în 45 de zile. Termenul a trecut fără ca instalațiile să reia producția.
Blocajul tranzacției găsește rafinăria românească într-o situație financiară dificilă. Tribunalul Prahova a deschis, la 26 august, procedura generală a insolvenței împotriva Petrotel-Lukoil.
Insolvența nu înseamnă automat faliment sau închiderea definitivă a rafinăriei. Compania își poate continua activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, dar repornirea instalațiilor necesită sume importante pentru cumpărarea țițeiului, transport, energie, asigurări și plata furnizorilor.
Ultimul bilanț disponibil indică pentru 2025 o cifră de afaceri de aproximativ 902 milioane de lei, cu aproape 77% mai mică decât în anul anterior, și o pierdere netă de circa 47,6 milioane de lei.
Compania a raportat un număr mediu de aproximativ 640 de salariați. Aceasta este cifra aferentă strict societății Petrotel-Lukoil, nu celor aproximativ 5.000 de locuri de muncă despre care autoritățile au vorbit anterior prin includerea întregului lanț economic dependent de activitatea grupului.
Cea mai recentă licență generală publicată de OFAC, numărul 131J, este valabilă până la 22 octombrie 2026.
Documentul permite negocierile și semnarea unor contracte condiționate pentru vânzarea Lukoil International și a companiilor controlate de aceasta. Permite, de asemenea, operațiunile necesare pentru menținerea sau închiderea controlată a activelor.
Printre operațiunile autorizate se numără plata salariilor și a beneficiilor angajaților, asigurările, întreținerea proprietăților, serviciile de mediu și IT, plățile către furnizori și autorități, precum și conservarea investițiilor existente.
Licența nu autorizează însă transferul efectiv al rafinăriei către Carlyle. Contractul final poate fi pus în aplicare numai după obținerea unei aprobări separate din partea OFAC. Totodată, documentul interzice transferurile de bani către persoane sau conturi aflate în Federația Rusă.
Astfel, 22 octombrie nu este termenul până la care achiziția poate fi finalizată automat, ci data până la care sunt permise actualele negocieri, contractele condiționate și operațiunile de conservare. OFAC poate prelungi din nou licența, așa cum a făcut de mai multe ori până acum.
Guvernul arăta, atunci când a instituit supravegherea extinsă asupra companiilor Lukoil din România, că Petrotel-Lukoil și Lukoil România reprezentau aproximativ 18% din obligația națională de stocare și circa 23% din piața produselor petroliere.
Procentul nu reprezintă însă cantitatea de carburanți aflată acum în rezervoarele Petrotel. Volumele actuale de țiței, benzină, motorină sau kerosen deținute la rafinărie nu sunt prezentate în informațiile publice disponibile.
Menținerea stocurilor obligatorii nu înseamnă nici că Petrotel poate fi repornită imediat. Pentru reluarea rafinării sunt necesare aprovizionarea constantă cu țiței nerusesc, capital de lucru și garanții că băncile, asigurătorii și furnizorii implicați nu riscă să încalce sancțiunile americane.
Petrotel reprezintă aproximativ o cincime din capacitatea de rafinare a României. Oprirea sa nu a produs o criză de aprovizionare, dar a redus producția internă și a mărit necesarul de carburanți aduși din import.
Întârzierea deciziei americane devine mai importantă pe fondul problemelor de pe piața internațională. Conflictul din Orientul Mijlociu și atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au redus disponibilitatea motorinei și kerosenului și au împins prețurile în sus.
Carlyle susține că repunerea în funcțiune a capacităților europene ale Lukoil ar putea aduce rapid volume suplimentare pe piață. Pentru Petrotel, însă, aprobarea tranzacției ar fi doar primul pas. Noul proprietar ar trebui să asigure finanțarea, alimentarea cu țiței și scoaterea companiei din insolvență.
Dacă Washingtonul continuă să amâne decizia, scenariul cel mai probabil este prelungirea licenței temporare și menținerea rafinăriei în conservare. Angajații pot fi plătiți, iar instalațiile pot fi întreținute, dar Petrotel va continua să consume bani fără să producă benzină, motorină sau kerosen.
