Seceta poate împinge prețurile energiei cu până la 110%. Dumitru Chisăliță avertizează asupra unui scenariu critic
Metadescriere: Debitele reduse ale Dunării și râurilor pot afecta producția hidro și nucleară. Dumitru Chisăliță avertizează că prețurile angro ar putea crește puternic.
Seceta prelungită și debitele foarte scăzute ale Dunării și râurilor interioare pot pune o presiune majoră asupra sistemului energetic românesc, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. În cel mai grav scenariu analizat, care presupune reducerea producției hidro și oprirea unei unități nucleare, prețurile energiei pe piața angro ar putea crește cu până la 110%.
Analiza pornește de la dependența sistemului energetic național de trei categorii de producție: hidroenergia, energia nucleară și centralele pe gaze sau cărbune, folosite pentru echilibrare atunci când producția solară și eoliană scade.
Dumitru Chisăliță prezintă trei scenarii privind efectele pe care continuarea secetei timp de încă 30 de zile le-ar putea avea asupra producției și prețurilor.
Într-un scenariu moderat, în care producția hidro scade cu 10%, situația ar putea fi gestionată inclusiv prin reducerea exporturilor de energie. În acest caz, prețurile de pe piața angro ar putea crește cu aproximativ 5%-12%.
În scenariul unei scăderi cu 20% a producției hidro, România ar deveni mai dependentă de importuri, în special în orele de seară și pe timpul nopții. Creșterea estimată a prețurilor angro ar ajunge între 15% și 30%.
Cel mai grav scenariu presupune suprapunerea secetei severe cu oprirea unei unități de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Într-o asemenea situație, sistemul ar avea nevoie de importuri masive, iar prețurile angro ar putea urca cu 50%-110%, potrivit estimărilor prezentate de președintele AEI.
Aceste procente reprezintă scenarii de risc și nu prognoze certe privind evoluția pieței.
Chisăliță atrage atenția că energia solară și eoliană poate asigura o parte importantă din consum în timpul zilei, dar nu poate garanta o producție constantă.
În orele de prânz, sursele regenerabile pot acoperi o proporție ridicată din necesarul de electricitate. După apus sau în perioadele fără vânt, sistemul trebuie însă să apeleze la producția controlabilă, la hidrocentrale, centrale nucleare, unități pe gaze și cărbune sau la importuri.
În perioadele caniculare, vulnerabilitatea poate crește deoarece consumul rămâne ridicat seara, pe fondul utilizării aparatelor de aer condiționat, exact în momentul în care producția fotovoltaică dispare.
Un alt punct sensibil este funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă, care utilizează apa Dunării în procesul tehnologic.
Dumitru Chisăliță amintește că, în 2003, nivelul redus al fluviului a contribuit la oprirea Unității 1. Chiar dacă sistemele centralei au fost modernizate între timp, o perioadă îndelungată de secetă ar putea impune, într-un scenariu extrem, oprirea preventivă a unei unități.
Potrivit analizei, dispariția temporară din sistem a unei unități nucleare ar echivala cu pierderea unei producții care acoperă aproximativ 12% din consumul național.
O creștere a prețurilor pe piața angro nu se transferă în mod obligatoriu și imediat în factura plătită de consumator.
Impactul depinde de contractele furnizorilor, de mecanismele de protecție sau compensare aplicabile și de perioada pentru care energia a fost cumpărată în avans. Pe termen mediu, însă, prețurile ridicate de pe piața liberă pun presiune asupra furnizorilor, bugetului de stat și, în final, asupra consumatorilor.
„Seceta severă suprapusă cu o eventuală oprire nucleară ne-ar face extrem de vulnerabili, obligându-ne să cumpărăm energie la prețuri de criză din import. Aici intervine responsabilitatea decidenților: avem nevoie de capacități de rezervă, nu doar de idealuri verzi”, avertizează Dumitru Chisăliță.
Președintele AEI precizează că România nu se află automat în fața unei pene generalizate de curent. Un asemenea risc poate fi evitat prin gestionarea producției disponibile, a importurilor și a rezervelor sistemului.
Problema apare atunci când capacitățile controlabile sunt retrase înainte ca în locul lor să existe soluții tehnice capabile să furnizeze energie indiferent de vreme sau de ora din zi.
„Securitatea energetică nu se face prin interdicții, ci prin echilibru. Avem nevoie de un mix care să nu «moară» când scade debitul Dunării sau când apune soarele”, concluzionează Dumitru Chisăliță.
