Energia între circul mediatic, factura care se pregătește și România uitată în întuneric

Spațiul public a fost invadat de „experți” apăruți peste noapte, fiecare cu propriul adevăr, propria conspirație și, adesea, propriul produs de vândut. Nu mai asistăm la o dezbatere publică. Asistăm la o operațiune de ocupare și manipulare a spațiului public.

În aceeași „gălăgie” sunt amestecate deliberat informații reale, jumătăți de adevăr, interese comerciale, propagandă politică, răfuieli între „băieții deștepți” și campanii de imagine ale celor care au condus și au distrus sistemul energetic românesc.

Cei care au închis capacități înainte să construiască altele, au întârziat investiții, au blocat proiecte, au politizat companii și au alungat specialiștii autentici se întorc astăzi în fața românilor îmbrăcați în salvatori. Ne explică din nou ce trebuie făcut. Promovează aceleași „soluții miraculoase”, cu alte denumiri, alte prezentări și, probabil, aceiași beneficiari.

Energia este tema perfectă pentru manipulare. Este suficient de complicată încât publicul să nu poată verifica rapid informațiile și suficient de importantă încât fiecare român să se teamă pentru propria factură. Dacă repeți suficient de mult că o măsură este „cerută de oameni”, poți transforma o decizie pregătită în culise într-o aparentă voință populară.

Mecanismul este simplu: mai întâi creezi frica, apoi desemnezi vinovatul convenabil, după care prezinți soluția pregătită dinainte. În final, îi pui pe români să o plătească, sub justificarea supremă: „Așa a vrut poporul”.

Aceasta este miza reală a spectacolului: pregătirea și legitimarea viitoarelor decizii, a noilor scheme de sprijin, a contractelor împovărătoare, a monopolurilor tehnologice, a intermedierilor și a facturilor.

Viitoarea scumpire a facturilor românilor nu va mai fi prezentată ca un abuz, ci ca o necesitate strategică, o tranziție inevitabilă sau un răspuns la cererea societății.

În România există oficial doar patru experți tehnici judiciari autorizați în domeniul gazelor și 22 în domeniul energiei electrice. Niciunul dintre aceștia nu a fost invitat să explice public, riguros și independent ceea ce se întâmplă.

Desigur, calitatea oficială de expert nu reprezintă singurul criteriu al competenței. România mai are ingineri, cercetători, profesori și profesioniști cu experiență autentică. Dar absența celor obligați profesional să lucreze cu probe, calcule, cauzalități și răspundere spune totul despre modul în care sunt aleși invitații.

Nu este căutată întotdeauna competența. Se caută adesea certitudini rostite tare, conflicte, vinovați și soluții care încap într-un titlu. Expertul oficial prezintă datele, explică ipotezele, arată limitele unei analize și recunoaște ceea ce nu poate demonstra. Propagandistul nu are asemenea dificultăți. El știe imediat cine este vinovat, ce este de făcut și, mai ales, ce trebuie să cumpere statul.

Dacă propagandistul nu are nimic de pierdut, ci doar de câștigat, expertul oficial riscă să-și piardă calitatea prin retragerea autorizației în urma unor greșeli. Într-o dezbatere energetică serioasă, orice afirmație majoră ar trebui însoțită de câteva elemente simple: ipotezele folosite, calculele, interesele celui care vorbește și impactul soluției propuse asupra facturii consumatorului. Fără acestea, nu avem analiză. Avem publicitate, influență sau manipulare.

În jurul energiei din România funcționează aproape 6.900 de companii direct implicate în producere, extracție, transport, distribuție, furnizare, rafinare, comerțul cu carburanți, administrarea benzinăriilor și termoficare. Acestea înregistrează, cumulat, o cifră de afaceri de aproximativ 75 de miliarde de euro și profituri de circa 5 miliarde de euro pe an.

Este un teritoriu cu mize financiare uriașe, în care fiecare procent înseamnă sute de milioane sau miliarde de lei și în care promovarea unor tehnologii, produse sau echipamente în detrimentul altora înseamnă pierderi ori câștiguri de milioane de euro pe an. De aceea, invazia actuală a „experților” nu este întâmplătoare: cine controlează discursul public poate influența reglementările, investițiile, subvențiile, contractele și, în final, direcția în care vor curge banii plătiți de consumatori.

Am înțeles că trebuie să stau deoparte de această bălăcăreală. Nu pentru că nu aș fi avut nimic de spus și nici pentru că problemele sistemului energetic nu m-ar preocupa.

În timp ce alții discutau despre salvarea energetică a României, noi, la Asociația Energia Inteligentă, am ales să mergem acolo unde energia nu este o temă de podcast, ci o lipsă trăită în fiecare seară. Am preferat ca, în locul bălăcărelii, să ajutăm concret oameni.

În această perioadă, Asociația Energia Inteligentă a fost singura organizație care a adus efectiv energie electrică în casele unor familii care nu sunt conectate la rețea. Prin proiectul „Energie pentru Viață”, am ajuns în locuri în care statul nu a ajuns, piața nu este interesată să ajungă, iar politicienii și majoritatea presei nu găsesc suficientă audiență pentru a ajunge.

„Energie pentru Viață” este singurul proiect dedicat concret acestor români uitați. Oameni pentru care nu există dezbateri politice, emisiuni speciale, mese rotunde, strategii televizate sau confruntări între falși salvatori. Nu există nici măcar indignare publică.

Ei nu apar în graficele marilor strategii energetice. Nu au consultanți, agenții de comunicare sau acces la studiourile de televiziune. Au doar case în care, după lăsarea întunericului, viața aproape se oprește.

Aceasta este măsura prăpastiei dintre discurs și realitate. România discută sofisticat despre inteligență artificială și tranziție energetică, dar încă are cetățeni care nu pot aprinde un bec în propria casă. Un panou fotovoltaic montat pe casa unei familii fără electricitate valorează, pentru societate, mai mult decât o sută de ore de zgomot mediatic. Pentru că acolo nu vorbim despre imagine, influență sau audiență. Vorbim despre lumină, siguranță, educația copiilor și demnitate umană.

Doar 0,11% dintre firmele din energie au ales să ne susțină anul acesta în acest demers, cu 50% mai puține decât în anii anteriori, alocând pentru aceste situații reale 0,000013% din cifra de afaceri, pentru a-i ajuta pe oamenii care nu au nicio altă șansă de a avea lumină. Numele lor sunt Engie, Linde Gaz, Design Proiect Iași, DEER, Nuclearelectrica, Depogaz Ploiești, Gaz Est Vaslui și Nutriva SRL Vaslui.

Poate că nu am fost prezenți în dezbaterea lunii. Dar am fost prezenți acolo unde România lipsește de zeci de ani. Iar aceasta este diferența dintre cei care vorbesc despre energie și cei care o duc efectiv în casele oamenilor.

România nu duce lipsă de opinii despre energie. Duce lipsă de adevăr spus complet, de responsabilitate și de oameni dispuși să arate cine câștigă din fiecare „soluție salvatoare”.

Iar când spectacolul se va termina, invitații vor pleca din studiouri. Politicienii își vor muta discursul către următoarea criză. Comercianții își vor încasa profiturile. Factura mare însă va rămâne, ca întotdeauna, pe masa românilor.