Când poate ANAF reclasifica un împrumut de la firma-mamă drept capital

Firmele din România care se finanțează prin împrumuturi primite de la societățile-mamă sau de la alte companii din același grup se pot confrunta cu un risc fiscal important în cazul unui control ANAF. Inspectorii pot ajunge la concluzia că o parte din suma prezentată drept împrumut reprezintă, din punct de vedere fiscal, capital propriu. În acest caz, cheltuiala cu dobânda aferentă componentei reclasificate poate deveni nedeductibilă.

Problema nu se oprește însă aici. Dacă firma românească a plătit deja dobânda societății din străinătate și a aplicat regimul fiscal corespunzător veniturilor obținute de nerezident, apare întrebarea ce se întâmplă cu acel impozit după ce ANAF spune că, fiscal, finanțarea nu a fost de fapt un împrumut.

Este o situație semnalată în urma inspecțiilor fiscale efectuate în România și pentru care actualul Cod fiscal nu oferă, în opinia Camerei Consultanților Fiscali (CCF), suficiente elemente pentru o soluție unitară.

Cum poate ANAF să transforme fiscal o parte din împrumut în capital

Problema apare în special în cazul companiilor românești care au contractat împrumuturi intragrup de la entități afiliate nerezidente, de regulă societăți-mamă.

În timpul inspecției, ANAF poate analiza dacă o companie independentă, aflată într-o situație similară, ar fi putut obține pe piață un împrumut de aceeași valoare și în aceleași condiții.

Pot fi analizate, între altele, capacitatea firmei de a se îndatora și nivelul total al finanțării. Documentul CCF indică explicit utilizarea unor analize de comparabilitate bazate pe indicatori precum dobânzi/EBITDA, împrumuturi/EBITDA sau împrumuturi/active tangibile.

Dacă inspectorii stabilesc că societatea s-a împrumutat de la firma afiliată cu o sumă mai mare decât cea pe care ar fi putut să o contracteze în condiții comparabile de la un creditor independent, o parte din finanțare poate fi considerată "excedentară".

În această situație, în baza art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, ANAF poate reîncadra fiscal componenta respectivă, stabilind că aceasta nu are natura unui împrumut, ci a unei contribuții la capitalurile proprii.

Important este că vorbim despre o reîncadrare fiscală. Controlul ANAF nu înseamnă, prin el însuși, o majorare juridică a capitalului social al companiei.

Codul fiscal permite autorităților fiscale să reîncadreze forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul său economic. Documentul CCF din 1 iulie 2026 arată că asemenea reîncadrări sunt întâlnite efectiv în urma inspecțiilor fiscale.

Prima consecință: dobânda nu mai este deductibilă

Efectul imediat pentru compania românească este unul legat de impozitul pe profit.

Pentru partea din finanțare pe care ANAF o reclasifică drept capital propriu, inspectorii pot stabili nedeductibilitatea cheltuielilor cu dobânda corespunzătoare și pot ajusta baza impozabilă.

Practic, compania poate ajunge să datoreze suplimentar impozit pe profit.

Dar tocmai de aici începe cea de-a doua problemă, mult mai puțin evidentă.

Ce se întâmplă cu dobânda care a fost deja plătită în străinătate

La momentul efectuării plăților, cele două companii au tratat finanțarea drept împrumut. Firma românească a plătit sau a capitalizat dobânzi în favoarea societății nerezidente și a aplicat regulile fiscale aferente acestei categorii de venit.

Ulterior vine controlul și ANAF stabilește că o parte din finanțare nu este fiscal un împrumut.

Apare astfel o întrebare esențială: dacă suma principală nu mai este considerată fiscal împrumut, sumele plătite pentru utilizarea acesteia mai pot fi considerate dobânzi?

CCF consideră că problema nu este suficient reglementată în prezent.

"Cu toate că avem această convingere, a necesității continuării analizei asupra naturii economice a dobânzilor plătite și a stabili toate efectele fiscale ale unei posibile reîncadrări corespunzătoare a acestora, nu am identificat suficiente susțineri legale în acest sens", arată Camera în documentul transmis Ministerului Finanțelor.

Cu alte cuvinte, există riscul unei asimetrii: pentru impozitul pe profit, ANAF spune că finanțarea nu este împrumut și elimină deductibilitatea dobânzii, dar rămâne neclar cum trebuie tratată aceeași plată din perspectiva impozitării venitului nerezidentului.

O singură tranzacție, două tratamente fiscale?

CCF susține că reîncadrarea ar trebui analizată coerent pentru toate impozitele implicate.

Dacă autoritatea fiscală stabilește că, din punct de vedere economic, o parte din finanțare reprezintă capital propriu, trebuie stabilit și ce natură fiscală au sumele pe care contractul le-a numit dobânzi.

Camera nu afirmă însă că acestea trebuie automat transformate în dividende și nici că impozitul plătit anterior trebuie automat restituit. Tocmai aceasta este problema pentru care solicită intervenția Ministerului Finanțelor.

Situația poate deveni și mai complicată atunci când creditorul se află într-un stat cu care România are convenție pentru evitarea dublei impuneri sau când pot deveni relevante normele europene. Tratamentul din România poate ajunge, de asemenea, să nu coincidă cu cel aplicat în statul societății creditoare.

CCF atrage atenția astfel asupra riscului unor tratamente fiscale asimetrice între România și jurisdicția în care se află creditorul.

CCF cere modificarea sau clarificarea Codului fiscal

Camera Consultanților Fiscali solicită Ministerului Finanțelor o clarificare și chiar completarea art. 11 din Codul fiscal și a normelor sale de aplicare.

Ideea propusă este ca, atunci când finanțarea este reclasificată fiscal, analiza să nu se oprească la împrumut, ci să continue și asupra sumelor generate de acesta.

Argumentul CCF este simplu: dacă autoritatea stabilește definitiv că o tranzacție nu reprezintă, economic și fiscal, un împrumut, trebuie clarificat dacă plata rezultată din aceasta își mai poate păstra natura de dobândă.

Până la introducerea unei reguli clare, problema rămâne una cu efecte practice pentru grupurile care își finanțează subsidiarele din România prin împrumuturi intragrup.

Riscul nu privește, așadar, numai deductibilitatea dobânzii. Un control ANAF poate deschide o a doua discuție fiscală, referitoare la tratamentul sumelor deja plătite societății nerezidente și la impozitul aplicat acestora.