Programul de guvernare propus de premierul desemnat Adrian Veștea anunță o schimbare importantă în modul în care statul va finanța investițiile locale. Proiectele din programele naționale, inclusiv Anghel Saligny, PNDL și cele derulate prin Compania Națională de Investiții, ar urma să fie evaluate, prioritizate și finanțate în funcție de disponibilitățile bugetare, dar și de criterii de sustenabilitate. În plus, documentul introduce ideea cofinanțării din partea unităților administrativ-teritoriale pentru anumite programe, inclusiv pentru investiții precum construirea de stadioane.
Programul de guvernare include, la capitolul „Dezvoltare, administrație publică, lucrări publice și reformă administrativă”, o serie de măsuri care pot schimba radical logica finanțărilor locale. Până acum, multe proiecte au fost aprobate mai degrabă pe criterii politice sau administrative, fără o analiză suficient de clară privind utilitatea lor reală, capacitatea localităților de a le susține și numărul efectiv de beneficiari.
Una dintre principalele măsuri anunțate este evaluarea, prioritizarea și finanțarea proiectelor din Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, în funcție de disponibilitățile bugetare. Formularea este importantă, deoarece sugerează că nu toate proiectele aprobate sau promise vor primi automat finanțare în ritmul așteptat de autoritățile locale.
Aceeași logică va fi aplicată și proiectelor Companiei Naționale de Investiții, care urmează să fie reevaluate și prioritizate. CNI a fost, în ultimii ani, una dintre principalele surse de finanțare pentru săli de sport, bazine, cămine culturale, stadioane, sedii administrative sau alte obiective de interes public. Noua abordare poate însemna că proiectele considerate mai puțin urgente sau mai greu de justificat economic vor fi amânate ori redimensionate.
Programul propune și evaluarea indicatorilor de sustenabilitate pentru proiecte, cum ar fi numărul de locuitori, sporul natural sau numărul de autorizații de construcție. Cu alte cuvinte, o localitate aflată în scădere demografică accentuată ar putea avea mai greu acces la finanțări pentru investiții costisitoare, dacă acestea nu pot fi justificate printr-o nevoie reală și printr-un impact clar asupra comunității.
Este o schimbare de ton față de modelul clasic al investițiilor locale, în care accentul cădea pe lista de proiecte aprobate, nu neapărat pe numărul de oameni care le folosesc efectiv după finalizare.
Citește și: Vine reforma ANAF? Ce promite și ce nu spune programul de guvernare Veștea
Un alt punct important din program vizează evaluarea utilizării proiectelor finalizate. Documentul dă ca exemplu numărul de persoane racordate la rețelele de apă și canalizare.
Această măsură atinge una dintre marile probleme ale investițiilor publice din România: infrastructuri construite pe hârtie, recepționate oficial, dar folosite parțial sau deloc. În multe localități, rețelele de apă și canalizare au fost realizate cu bani publici, însă gradul de racordare al populației a rămas redus. În alte cazuri, investițiile au fost finalizate, dar nu au putut fi operate eficient din cauza lipsei de personal, a costurilor de întreținere sau a absenței unui operator autorizat.
Programul Veștea prevede și transferarea rețelelor de utilități publice neautorizate către operatorii regionali autorizați. Această măsură ar putea aduce mai multă ordine în administrarea serviciilor publice, dar poate genera și tensiuni locale, mai ales acolo unde autoritățile locale au gestionat ani la rând rețele fără un cadru tehnic și administrativ solid.
Citește și: Programul de guvernare Veștea schimbă regula banilor în energie. Ce se întâmplă cu profiturile
Programul propune stimularea performanței la nivel local, inclusiv prin alocări în funcție de gradul de încasare a impozitelor. Practic, administrațiile locale care își colectează mai bine taxele și impozitele ar putea fi avantajate la finanțări.
Măsura are o logică de responsabilizare, dar poate produce și efecte complicate. Localitățile mai bogate, cu o bază fiscală solidă și cu administrații mai bine organizate, vor putea demonstra mai ușor performanță. În schimb, comunele sărace, cu populație îmbătrânită, venituri mici și capacitate administrativă redusă, riscă să pornească dintr-o poziție dezavantajată.
Tot la capitolul responsabilizare intră și stabilirea corectă a impozitelor și autorizarea construcțiilor. Guvernul pare să urmărească o mai bună legătură între evidențele locale, cadastru, autorizații, taxe și investiții.
Unul dintre obiectivele generale este crearea unui punct unic GIS la nivelul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru toate domeniile, inclusiv infrastructură, gaze și electricitate. Sistemul ar urma să fie realizat în colaborare cu ministerele de resort și ar trebui să permită o gestionare mai bună a investițiilor.
În practică, un astfel de sistem ar putea reduce suprapunerile, întârzierile și blocajele cauzate de lipsa unor date clare despre terenuri, rețele, avize, conducte, drumuri sau alte infrastructuri. România are încă probleme mari în ceea ce privește coordonarea investițiilor publice. Nu de puține ori, drumuri proaspăt asfaltate sunt sparte ulterior pentru introducerea unor rețele de apă, canalizare, gaze sau electricitate, tocmai pentru că proiectele nu sunt corelate.
Dacă va fi implementat real, nu doar trecut în documente strategice, un punct unic GIS ar putea deveni un instrument important pentru administrație, investitori și companiile de utilități.
Citește și: Programul Veștea promite stat digital. Ambiția este mare, dar termenul este strâns
Programul de guvernare include adoptarea Codului finanțelor publice locale, măsură prezentată ca necesară pentru asigurarea predictibilității finanțării autorităților publice locale. De asemenea, este prevăzută adoptarea Codului de procedură administrativă și revizuirea Codului administrativ, după șapte ani de la intrarea acestuia în vigoare.
Un punct cu miză politică și administrativă majoră este elaborarea cadrului legislativ pentru legea Capitalei. Bucureștiul funcționează de ani de zile într-un sistem administrativ complicat, cu atribuții împărțite între Primăria Generală și primăriile de sector, ceea ce a dus frecvent la conflicte, blocaje și suprapuneri de competențe.
O lege a Capitalei ar putea clarifica responsabilitățile privind urbanismul, transportul, termoficarea, spațiile verzi, investițiile majore și serviciile publice. Rămâne însă de văzut dacă viitorul guvern va avea forța politică să ducă la capăt o reformă care atinge direct interesele administrațiilor locale din București.
Programul prevede explicit eliminarea bonusurilor de pensionare la întreprinderi publice și autorități publice. Este una dintre măsurile cu impact simbolic puternic, într-un context în care cheltuielile de personal și beneficiile din sectorul public sunt tot mai des puse în discuție.
Astfel de bonusuri au fost criticate în repetate rânduri, mai ales atunci când au fost acordate în companii de stat cu pierderi sau în instituții publice finanțate din bani publici. Eliminarea lor ar putea fi prezentată ca o măsură de echitate bugetară, însă aplicarea concretă va depinde de legislație, contracte colective de muncă și eventuale negocieri cu sindicatele.
Una dintre cele mai sensibile prevederi este introducerea cofinanțării UAT-urilor la anumite programe, în funcție de capacitatea financiară a acestora. Documentul dă ca exemplu construirea de stadioane.
Această abordare poate limita practica prin care autoritățile locale solicită finanțări integrale de la bugetul de stat pentru proiecte costisitoare, fără să își asume o contribuție financiară consistentă. Dacă o primărie vrea un stadion, o sală polivalentă sau un alt obiectiv mare, ar putea fi obligată să participe cu bani proprii, proporțional cu capacitatea financiară.
Măsura poate avea un efect de disciplinare, dar și unul politic. Multe administrații locale vor fi forțate să aleagă între proiecte de imagine și investiții de bază, precum drumuri, apă, canalizare, locuințe sociale sau consolidarea clădirilor cu risc seismic.
Programul Veștea păstrează o listă amplă de programe de finanțare și investiții. Printre acestea se află finalizarea proiectelor din PNRR, componentele C5, C10, C11 și C15, continuarea proiectelor din PNDL și Anghel Saligny în perioada 2025-2030, modernizarea satului românesc prin consorții administrative, programul de infrastructură județeană pentru asfaltarea drumurilor de pământ și programul național de cadastru și carte funciară.
De asemenea, sunt prevăzute programe pentru dezvoltare metropolitană, consolidarea clădirilor cu risc seismic, construcția de locuințe de serviciu pentru tineret și locuințe sociale, locuințe pentru tineri destinate închirierii, investiții în așezările informale, construcții de interes public sau social, dezvoltarea localităților urbane sub 100.000 de locuitori și crearea de parcuri industriale.
Lista este ambițioasă, dar ridică aceeași întrebare care revine în aproape toate capitolele programului de guvernare: de unde vor veni banii și cum vor fi alese proiectele care primesc finanțare primele.
Într-un context bugetar tensionat, promisiunea de a continua investițiile locale intră inevitabil în conflict cu nevoia de reducere a risipei și de prioritizare. Diferența față de anii trecuți ar putea fi dată nu de numărul programelor anunțate, ci de capacitatea Guvernului de a spune „nu” proiectelor care nu se justifică economic sau social.
