Programul Veștea promite stat digital. Ambiția este mare, dar termenul este strâns

Programul de guvernare propus de premierul desemnat Adrian Veștea anunță o reformă amplă în zona economiei, digitalizării, antreprenoriatului și turismului, cu obiective care merg de la digitalizarea serviciilor publice și reducerea risipei din achizițiile IT până la transformarea Poștei Române într-un actor logistic regional, evaluarea companiilor de stat cu pierderi și susținerea reindustrializării.

Documentul are o direcție clară: stat mai digital, administrație mai eficientă, companii publice evaluate după performanță și economie orientată spre producție. Problema este că multe dintre aceste promisiuni au mai apărut, sub diverse forme, și în programe anterioare. Diferența o va face, ca de obicei, nu lista de obiective, ci capacitatea instituțiilor de a le duce la capăt.

România vrea să ajungă la media UE la digitalizare până în 2027

La capitolul digitalizare, programul stabilește ca obiectiv atingerea mediei Uniunii Europene în ceea ce privește gradul de digitalizare al statului. Până în 2027, Guvernul își propune un salt de 15 puncte la indicatorul echivalent DESI, astfel încât România să ajungă la media UE în ceea ce privește starea deceniului digital.

Printre rezultatele așteptate se numără digitalizarea completă a 50% dintre serviciile publice, 5 milioane de cetățeni cu identitate digitală, operaționalizarea Punctului digital unic, dezvoltarea portofelului digital - e-wallet - și popularea cloudului guvernamental cu aplicații migrate din instituțiile centrale ale statului.

Pe hârtie, obiectivele arată bine. În practică, România pornește însă dintr-o poziție dificilă: digitalizarea administrației a avansat fragmentat, cu platforme care nu comunică între ele, proceduri care au rămas complicate și servicii publice care, deși au interfață online, cer în continuare drumuri, copii după documente sau intervenții manuale.

De aceea, promisiunea de a ajunge la media UE până în 2027 este foarte ambițioasă. Nu este imposibilă, dar presupune o accelerare administrativă pe care statul român nu a demonstrat constant că o poate susține.

Citește și: Vine reforma ANAF? Ce promite și ce nu spune programul de guvernare Veștea

Firma într-o zi, unul dintre obiectivele cu miză directă pentru antreprenori

Unul dintre cele mai interesante obiective este „Firma într-o zi”: o zi de la înființarea unei firme până la emiterea primei facturi. Pentru antreprenori, aceasta ar putea fi una dintre cele mai concrete schimbări, dacă va fi aplicată real.

Măsura ar presupune interconectarea mai multor instituții și eliminarea unor blocaje birocratice care afectează începutul unei afaceri. Înființarea rapidă a unei firme nu înseamnă însă doar un formular online, ci și coduri fiscale funcționale, acces rapid la Spațiul Privat Virtual, posibilitatea de a emite facturi și claritate privind obligațiile fiscale.

Dacă statul reușește să reducă acest proces la o zi, impactul pentru micii antreprenori ar fi semnificativ. Dacă însă se va limita la o simplificare formală, fără ca sistemele ANAF, Registrul Comerțului și celelalte platforme publice să funcționeze integrat, obiectivul va rămâne doar o formulă bună de prezentare.

Achizițiile IT ale statului, puse sub semnul risipei

Programul vorbește explicit despre reducerea risipei în achizițiile software și hardware și despre flexibilizarea cadrului achizițiilor publice de tehnologie. Guvernul promite standardizare clară pentru echipamente și costuri, reducerea cu 40% a costurilor cu licențele IT și un acord guvernamental cu platforme de licențiere pentru eficiență, claritate și transparență.

Este una dintre zonele în care tonul critic este inevitabil. Statul român a cheltuit sume uriașe pe aplicații informatice care au fost dezvoltate separat, de la zero, de instituții diferite, deși multe dintre ele aveau nevoi similare. Programul admite indirect această problemă, prin propunerea unei biblioteci de „building blocks”, adică module software reutilizabile, care să poată fi folosite de mai multe instituții.

Măsura este logică și ar putea reduce risipa, dar va lovi într-un model de achiziții publice din care au câștigat ani la rând furnizori, consultanți și instituții care au preferat soluții izolate în locul unor sisteme comune. Reforma IT nu este doar tehnică. Este și o reformă a modului în care statul cumpără, controlează și întreține sistemele informatice.

Citește și: Programul de guvernare Veștea schimbă regula banilor în energie. Ce se întâmplă cu profiturile

Principiul „digital by default” și promisiunea că statul nu mai cere aceleași documente

Programul prevede aplicarea principiului „digital by default”, potrivit căruia serviciul public trebuie să fie disponibil online prin lege. În același timp, se propune aplicarea principiului „once only”, adică statul să nu mai ceară cetățenilor informații sau documente pe care le are deja.

Aceasta este una dintre cele mai importante schimbări pentru relația cetățeanului cu administrația. Dacă va fi aplicată, ar putea elimina situațiile absurde în care oamenii sunt trimiși de la o instituție la alta pentru documente emise chiar de stat.

Pentru ca principiul să funcționeze, este nevoie de interoperabilitate reală între registrele publice, autentificare unică și standarde comune de lucru. Programul promite operaționalizarea Platformei naționale de interoperabilitate, digitalizarea registrelor de bază și autentificarea prin ROeID sau carte electronică de identitate în toate platformele statului.

Problema este că România nu duce lipsă de concepte bune, ci de execuție coerentă. Interoperabilitatea a fost invocată ani de zile, dar cetățeanul continuă să fie, în multe cazuri, curier între instituții.

Fiecare instituție ar urma să aibă un scor public de digitalizare

O altă măsură importantă este introducerea unui scor public al gradului de digitalizare pentru fiecare instituție. Acesta ar urma să evalueze serviciile, viteza și nivelul de interconectare. Programul prevede și publicarea unui raport anual independent privind digitalizarea administrației, precum și legarea unei cote de finanțare de scorul obținut, printr-un mecanism de „bugetare pe performanță digitală”.

Aceasta poate fi o idee utilă, deoarece ar muta discuția de la promisiuni generale la rezultate măsurabile. O instituție care nu se digitalizează ar putea pierde finanțare sau ar putea fi obligată să explice public de ce rămâne în urmă.

Riscul este ca scorul să devină încă un indicator birocratic, bifat formal. Dacă va măsura doar existența unei platforme, și nu funcționalitatea ei reală, viteza de răspuns sau satisfacția utilizatorilor, atunci mecanismul nu va schimba mare lucru.

Inteligența artificială și securitatea cibernetică, pariuri strategice

Programul își propune poziționarea României ca lider regional în domeniile inteligenței artificiale și securității cibernetice. De asemenea, România ar urma să aibă un rol activ în infrastructura digitală strategică europeană, inclusiv prin aplicarea la finanțări disponibile de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea celor cinci gigafactories din UE.

Este o direcție strategică importantă, mai ales într-un context în care inteligența artificială, securitatea cibernetică și infrastructura de date devin teme economice, militare și geopolitice. România are specialiști IT, companii puternice în tehnologie și un sector privat competitiv. Întrebarea este dacă statul poate transforma aceste avantaje într-o strategie coerentă, nu doar într-o etichetă ambițioasă.

Pentru a deveni lider regional, România are nevoie de finanțare, cercetare aplicată, colaborare cu universitățile, legislație clară, infrastructură de calcul și proiecte publice credibile. Altfel, AI riscă să devină un cuvânt-cheie în documente guvernamentale, fără efect real în economie.

Poșta Română, transformată în ghișeu universal și actor logistic

Programul acordă un rol surprinzător de important Poștei Române. Guvernul vrea creșterea semnificativă a cotei de piață a companiei în serviciile poștale, dar și transformarea ei într-un ghișeu universal pentru serviciile publice.

Planul prevede interconectarea sistemelor informatice ale instituțiilor cu sistemele Poștei, astfel încât cetățenii să poată accesa servicii publice la orice oficiu poștal. De asemenea, se propune centralizarea activităților de front-office la Poșta Română, pe motiv că aceasta are deja infrastructura necesară pentru a deservi toți cetățenii.

În plus, programul vorbește despre dezvoltarea unei divizii de cargo aerian a Poștei Române, după modele precum DHL, FedEx sau alți operatori logistici internaționali, și despre înființarea de terminale multimodale de tip cargo aerian.

Ideea poate fi interesantă, mai ales pentru zonele rurale sau pentru cetățenii care nu au competențe digitale. Poșta are o prezență teritorială importantă. Dar transformarea ei într-un actor logistic regional și într-un ghișeu universal presupune investiții, management performant și o schimbare profundă a unei companii care a avut, de-a lungul timpului, probleme de eficiență și competitivitate.

Comparațiile cu giganți globali precum DHL sau FedEx sunt ambițioase, dar pot deveni nerealiste dacă nu sunt susținute de capital, tehnologie, infrastructură și conducere profesionistă.

Companiile de stat cu pierderi intră la audit și rating

La capitolul economie și antreprenoriat, programul propune o reformă a guvernanței corporative în companiile de stat. Toate companiile cu pierderi mai mult de doi ani ar urma să fie auditate extern. În plus, se introduce un sistem de rating de performanță, de la A la E, privind performanța operațională.

În funcție de rezultat, companiile ar putea fi păstrate, redresate, lichidate, introduse într-un parteneriat public-privat sau listate parțial.

Aceasta este una dintre cele mai dure și mai necesare măsuri din program. Companiile de stat cu pierderi cronice au fost, ani la rând, protejate politic, subvenționate sau menținute artificial în viață, fără criterii clare de performanță. Un sistem de rating ar putea aduce, cel puțin teoretic, o separare între companiile strategice care pot fi redresate și cele care consumă bani publici fără perspectivă.

Întrebarea critică este dacă Guvernul va avea curaj să aplice consecințele ratingului. Auditul este doar primul pas. Adevărata reformă începe când o companie primește un calificativ slab și statul trebuie să decidă dacă o restructurează, o listează, o închide sau o scoate din logica protecției politice.

Profesionalizarea conducerii și eliminarea numirilor politice

Programul promite eliminarea numirilor politice fără competență tehnică sau economică. Contractele de mandat ale conducerilor ar urma să includă bonusuri de performanță și penalități reale.

Este o promisiune importantă, dar și una dintre cele mai greu de crezut fără mecanisme clare. Politizarea companiilor de stat este o problemă veche, iar fiecare guvern a vorbit despre profesionalizare. În practică, numirile au rămas adesea influențate de partide, rețele locale sau interese economice.

Bonusurile de performanță pot funcționa doar dacă indicatorii sunt corecți și dacă penalitățile sunt aplicate. Altfel, există riscul ca managerii să primească beneficii pentru rezultate cosmetizate, în timp ce pierderile reale rămân la buget.

Reindustrializare, materii prime critice și industria de apărare

Programul economic pune accent pe creșterea producției în România, reindustrializare, locuri de muncă bine plătite și sprijinirea companiilor românești pentru a deveni lideri regionali.

Printre programele propuse se află un program strategic pentru producția și prelucrarea materiilor prime critice, un plan național de investiții și parteneriate strategice în producție, logistică și inovație în apărare, accelerarea accesării fondurilor europene pentru modernizarea capacităților de producție duală - civilă și militară - și integrarea industriei de apărare în lanțurile europene de aprovizionare.

Aceste direcții sunt relevante într-un context european în care securitatea economică, lanțurile de aprovizionare și industria de apărare au devenit priorități. România poate avea oportunități importante, mai ales prin fonduri europene, investiții strategice și colaborări regionale.

Totuși, reindustrializarea nu se face prin program de guvernare, ci prin infrastructură, energie la preț competitiv, forță de muncă, educație tehnică, fiscalitate predictibilă și capacitate administrativă. Fără aceste condiții, obiectivul riscă să rămână o formulă politică atractivă.

Program pentru diaspora care vrea să investească în România

Guvernul propune și un program dedicat sprijinirii investițiilor productive ale diasporei care se întoarce în țară. Ideea poate avea impact, mai ales dacă se adresează românilor care au acumulat capital, experiență managerială și competențe tehnice în străinătate.

Pentru ca programul să funcționeze, nu sunt suficiente granturile sau liniile de finanțare. Diaspora care vrea să investească are nevoie de predictibilitate fiscală, administrație rapidă, reguli clare și acces la forță de muncă. Altfel, sprijinul guvernamental poate fi anulat de aceleași probleme care descurajează antreprenorii locali.

Turismul balnear și domeniile schiabile, pe lista priorităților

În turism, programul prevede continuarea operaționalizării organizațiilor de management al destinației, susținerea investițiilor în turismul balnear și dezvoltarea domeniilor schiabile care să absoarbă impactul economic în zonele aflate în tranziție energetică.

Turismul balnear este una dintre resursele subutilizate ale României. Țara are stațiuni, ape minerale, tradiție medicală și potențial pentru turism de sănătate, dar multe zone au rămas în urmă din cauza infrastructurii slabe, a investițiilor insuficiente și a lipsei unei promovări coerente.

Dezvoltarea domeniilor schiabile în zone aflate în tranziție energetică poate crea alternative economice, dar trebuie tratată cu prudență. Schimbările climatice pun presiune pe turismul de iarnă, iar investițiile în schi trebuie evaluate atent, pentru a nu crea noi proiecte costisitoare, dependente de subvenții și vulnerabile la lipsa zăpezii.

Start-upurile în tehnologie și consultarea cu mediul de afaceri

Programul menționează susținerea inovării și a start-upurilor în tehnologie, dar și crearea unui sistem de consultare constantă și instituționalizată cu mediul de afaceri în elaborarea politicilor publice.

Consultarea reală cu mediul privat este esențială, mai ales într-o economie în care schimbările fiscale și administrative au fost adesea anunțate rapid, fără perioade suficiente de adaptare. Dacă sistemul va funcționa, companiile ar putea avea un cuvânt mai important în politicile publice care le afectează direct.

Dacă însă consultarea va fi doar formală, cu întâlniri bifate și decizii deja luate, efectul va fi limitat. Mediul de afaceri nu mai are nevoie doar de dialog, ci de reguli stabile, predictibilitate și termene realiste de implementare.

Programul are direcții corecte, dar miza este execuția

Capitolul privind economia, digitalizarea, antreprenoriatul și turismul are obiective ample și, în multe cazuri, corecte: servicii publice digitalizate, interoperabilitate, reducerea risipei IT, identitate digitală, reformarea companiilor de stat, sprijin pentru producție, turism balnear și inovare.

Punctul vulnerabil este densitatea mare de promisiuni raportată la termenul scurt de implementare. Până în 2027, Guvernul vrea 50% dintre serviciile publice complet digitalizate, 5 milioane de cetățeni cu identitate digitală, reducere cu 40% a costurilor cu licențele IT, cloud guvernamental populat, scoruri publice de digitalizare, Poștă Română transformată în ghișeu universal și companii publice evaluate prin rating.

Este un program cu ambiție mare. Dar România nu a dus lipsă de strategii, ci de execuție. Pentru cetățeni și firme, întrebarea nu este dacă statul poate scrie încă o reformă digitală, ci dacă va reuși, de data aceasta, să livreze servicii care funcționează, companii publice administrate profesionist și politici economice care susțin producția reală, nu doar promisiunile.