Dosarul Epstein: Cum a fost lansat Jeffrey Epstein pe Wall Street - Partea I

epstein_33583300
Jeffrey Epstein în anii 70 când era profesor de matematică
Intrarea lui Jeffrey Epstein în lumea finanțelor americane nu a fost rezultatul unui parcurs academic solid sau al unei cariere construite pas cu pas, ci consecința unei combinații de noroc, relații personale și o minciună asumată. O investigație amplă realizată de The New York Times arată că Epstein a fost angajat la Bear Stearns la mijlocul anilor ’70, deși nu absolvise nicio universitate și își inventase complet studiile în CV. Decizia de a-l păstra în instituție, chiar și după descoperirea falsului, a fost primul pas într-un lung șir de compromisuri care aveau să îi permită ascensiunea.

De la catedra unei școli de elită la birourile de pe Wall Street

Înainte de a ajunge în mediul financiar, Epstein era profesor de matematică și fizică la Dalton School, una dintre cele mai exclusiviste școli private din New York, frecventată de copiii familiilor extrem de bogate și influente. Deși nu era considerat un pedagog de excepție, Epstein era perceput ca inteligent, sigur pe el și extrem de ambițios. Un părinte al unuia dintre elevii săi, impresionat de abilitățile sale matematice, l-a recomandat conducerii Bear Stearns, considerând că tânărul profesor „își irosește potențialul” în învățământ.

Invitat la interviu, Epstein a reușit să impresioneze rapid. Nu prin cunoștințe tehnice solide despre piețele financiare – pe care nu le avea –, ci printr-un discurs coerent, o siguranță de sine ieșită din comun și dorința explicită de a se îmbogăți. Pentru o bancă de investiții cunoscută la acea vreme pentru recrutarea neconvențională, aceste trăsături au fost suficiente.

Citește și: Scandalul din jurul Dosarului Epstein intră într-o nouă fază: dispar documente

CV-ul fals și descoperirea care ar fi trebuit să pună capăt carierei

La scurt timp după angajare, departamentul de resurse umane al Bear Stearns a verificat informațiile din CV-ul lui Epstein și a constatat că diplomele universitare menționate nu existau. Cele două universități trecute în document nu aveau nicio evidență a absolvirii sale. În mod normal, o asemenea fraudă ar fi dus la concediere imediată și la excluderea definitivă din industria financiară.

Epstein a fost confruntat direct cu minciuna. Reacția sa a fost calmă, aproape dezarmantă: a recunoscut că nu terminase facultatea și a explicat că, fără diplome, nimeni nu i-ar fi oferit o șansă. În mod surprinzător, această explicație a fost acceptată. Conducerea băncii a decis să-l păstreze, tratând falsul drept o greșeală minoră, nu un motiv de excludere.

Protecție internă și relații personale decisive

Investigația arată că Epstein nu a fost un angajat obișnuit. El reușise deja să-și creeze relații personale solide în interiorul băncii, inclusiv cu membri ai conducerii. Aceste legături i-au oferit o formă de protecție informală, care a cântărit decisiv în momentul în care CV-ul fals a ieșit la iveală. Practic, Epstein a fost tratat diferit de un angajat de rând, iar regulile au fost aplicate selectiv.

Această protecție a transmis un semnal clar: anumite abateri pot fi trecute cu vederea dacă persoana respectivă este considerată „promițătoare” sau utilă. Pentru Epstein, acesta a fost un moment definitoriu.

Prima lecție: regulile pot fi încălcate fără consecințe reale

Prins cu minciuna și confruntat oficial, Epstein nu a fost sancționat serios. Nu a fost concediat, nu a fost raportat autorităților și nu a fost exclus din industrie. Lecția învățată a fost simplă și periculoasă: sistemul poate fi manipulat, iar regulile pot fi încălcate fără consecințe reale, atâta timp cât sunt folosite relațiile potrivite.

Investigația sugerează că acesta a fost punctul zero al unui tipar care avea să se repete constant în viața lui Epstein. De fiecare dată când era prins sau suspectat de nereguli, reacția calmă, combinată cu protecția oferită de oameni influenți, îl scotea din impas.

O cultură instituțională care a închis ochii

Bear Stearns era cunoscută pentru stilul său agresiv și neconvențional, preferând adesea angajați „atipici” în locul candidaților cu diplome prestigioase. În acest context, Epstein a fost perceput ca un pariu riscant, dar cu potențial. Decizia de a-l păstra în firmă, în ciuda unei fraude evidente, reflectă o cultură instituțională în care rezultatele și relațiile contau mai mult decât integritatea și verificările de fond.

Privind retrospectiv, această alegere a fost prima verigă dintr-un lanț de complicități și erori de judecată care au permis ascensiunea unuia dintre cele mai controversate personaje din istoria recentă a finanțelor americane.

Oana Pavelescu este jurnalist specializat în domeniul economic și financiar, cu experiență solidă în analiza politicilor fiscale, a piețelor energetice și a evoluțiilor macroeconomice din România și din spațiul european. Abordează subiectele cu rigoare, atenție la detaliu și orientare către impactul concret asupra mediului de afaceri și asupra populației. Are expertiză în interpretarea documentelor oficiale – de la acte normative publicate în Monitorul Oficial până la rapoarte ale BNR, ANRE sau ale altor instituții-cheie – pe care le transformă în materiale clare, bine structurate și relevante pentru publicul interesat de economie, companii și politici publice.
Articole recomandate Vezi toate articolele
x close