DCBusiness Finante 2 martie, zi de foc la ANAF: cine trebuie să depună urgent declarațiile

2 martie, zi de foc la ANAF: cine trebuie să depună urgent declarațiile

ANAF
2 martie vine cu un val de obligații fiscale: Formularul 394, D406 (SAF-T), 204, 205, 207, 402, 403 și cereri de restituire a accizelor. Cine trebuie să depună declarațiile și care sunt termenele-limită.

Data de luni, 2 martie, marchează unul dintre cele mai aglomerate termene fiscale din această perioadă.

Contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA, plătitorii de venituri cu reținere la sursă, asocierile fără personalitate juridică și numeroase categorii de persoane juridice au obligații declarative importante către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Lista include declarații informative anuale, raportări lunare sau trimestriale și cereri speciale de restituire.

Formularul 394 – livrări și achiziții pe teritoriul național

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună Declarația 394 privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul național.

Raportarea se face pentru perioada fiscală aferentă decontului de TVA – lunar, trimestrial sau alt interval aplicabil. Sunt vizate atât operațiunile în care furnizorul este obligat la plata TVA, cât și cele în care obligația revine beneficiarului, inclusiv în regim de taxare inversă.

Obligația are la bază prevederile din Codul fiscal și OPANAF 3769/2015.

Cererea de restituire a accizelor

Tot până la 2 martie poate fi depusă cererea de restituire a accizelor potrivit art. 395 din Codul fiscal.

Sunt vizați beneficiarii scutiți de plata accizelor pentru produse destinate utilizării în context diplomatic sau consular, de către organizații internaționale recunoscute, forțe armate ale statelor membre NATO (altele decât România) sau în cadrul unor acorduri internaționale care permit scutirea de TVA.

Formularele 205 și 207 – impozitul reținut la sursă

Plătitorii de venituri care au obligația reținerii la sursă trebuie să depună Formularul 205 pentru anul precedent.

Declarația acoperă dividende, dobânzi, venituri din lichidarea unei persoane juridice, premii, pensii, jocuri de noroc, alte surse și anumite activități independente. Intermediarii și administratorii de fonduri trebuie să declare și câștigurile sau pierderile din transferul titlurilor de valoare și al altor instrumente financiare.

În paralel, Formularul 207 trebuie depus pentru veniturile plătite nerezidenților, inclusiv cele scutite în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri.

Formularul 204 – asocieri fără personalitate juridică

Asocierile între persoane fizice care obțin venituri din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, agricultură, piscicultură sau silvicultură, cu determinarea venitului în sistem real, trebuie să depună Declarația 204.

Există și excepții, în special pentru cei impozitați pe bază de norme de venit sau cote forfetare.

SAF-T (D406) – raportarea standard de control fiscal

Fișierul standard de control fiscal, prin Declarația D406, rămâne una dintre cele mai complexe raportări.

Obligația revine unei game largi de entități: societăți comerciale (SA, SRL, SNC, SCS), companii naționale, institute de cercetare, asociații cu sau fără scop patrimonial, entități străine cu sediu permanent în România și alte persoane juridice care țin contabilitate în partidă dublă.

Raportarea se face lunar sau trimestrial, în funcție de perioada fiscală de TVA, iar termenul este ultima zi calendaristică a lunii următoare perioadei de raportare.

Formularele 402 și 403 – raportări speciale

Plătitorii de venituri salariale către rezidenți ai altor state membre UE trebuie să depună Formularul 402.

De asemenea, asigurătorii au obligația depunerii Formularului 403 pentru produsele de asigurări de viață contractate de rezidenți ai altor state membre UE pe teritoriul României.

Termen unic, riscuri multiple

Nerespectarea termenelor poate atrage amenzi contravenționale și, în anumite situații, riscuri suplimentare de control fiscal.

Pentru contribuabilii cu obligații multiple, 2 martie reprezintă un test de organizare fiscală și conformare administrativă, într-un context în care raportările către autorități devin tot mai detaliate și digitalizate.