România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud și se află pe locul 10 în Uniunea Europeană la acest capitol, însă doar o treime din această cantitate ajunge în circuitul industrial de procesare. Restul rămâne în afara lanțului economic organizat, într-un sector dominat de ferme mici, dispersate, slab tehnologizate și cu putere redusă de negociere. Concluzia apare într-un studiu realizat de Consiliul Concurenței privind piața laptelui și a produselor lactate, document lansat în dezbatere publică.
Datele arată un paradox major pentru România: țara are resurse importante, deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale Uniunii Europene, dar nu reușește să transforme această producție într-un avantaj industrial. Deși laptele există, cantitatea colectată de procesatori este insuficientă, ceea ce împinge industria către importuri. În 2025, importurile de produse lactate au ajuns la pragul de 1 miliard de euro, iar deficitul comercial s-a ridicat la aproximativ 700 de milioane de euro.
Una dintre principalele probleme identificate de Consiliul Concurenței este structura extrem de fragmentată a fermelor. România are aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte din Uniunea Europeană, dar cele mai multe sunt exploatații foarte mici. Aproximativ 75% dintre fermele românești dețin mai puțin de cinci vaci de lapte, ceea ce limitează accesul la mecanizare, automatizare, tehnologii moderne și finanțare.
Această realitate se vede direct în productivitate. România are cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană: 3.580 kg de lapte pe vacă, față de o medie europeană de 8.450 kg. Diferența este uriașă și explică de ce fermele românești au costuri unitare de producție mai mari, chiar dacă țara dispune de un efectiv important de animale.
În plus, numărul de bovine a scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024. Practic, România are multe ferme, dar mici, puțin eficiente și tot mai puține animale.
Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, atrage atenția că resursele existente nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial: „Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esențială pentru creșterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante și pentru accesul la investiții și tehnologii moderne. Doar astfel poate crește cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare, putem reduce dependența de importuri și putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”.
Potrivit studiului, procesatorii se aprovizionează în principal de la fermele românești, dar cantitatea colectată nu acoperă necesarul industriei. Colectarea de lapte a crescut de la aproximativ 1,135 milioane de tone în 2020 la 1,235 milioane de tone în 2024, însă în 2025 a scăzut la 1,1 milioane de tone.
Această scădere vine într-un moment în care cererea de produse lactate rămâne ridicată, iar procesatorii trebuie să completeze necesarul cu materie primă din import. Consiliul Concurenței arată că importurile de lapte brut au crescut în 2024 cu 39,8%, în timp ce colectarea internă a avansat cu doar 5%. Totuși, în cantități efective, creșterea colectării interne a fost mai mare decât cea a importurilor: plus 55.549 de tone de la producătorii locali, față de plus 44.623 de tone din import.
Problema nu este, așadar, doar lipsa laptelui, ci capacitatea redusă de a-l aduce constant, în volume suficiente și la standardele cerute, în circuitul industrial.
O altă vulnerabilitate a pieței este tipul de produse obținute. Sectorul de procesare a lactatelor este axat în principal pe produse cu valoare adăugată redusă, obținute prin procesare minimă și cu marje mai mici.
Laptele de consum, cu 387.000 de tone, și produsele acidulate - iaurt, sana, chefir, lapte bătut - cu 231.000 de tone, reprezintă peste 70% din volumul total procesat. În schimb, produsele cu valoare adăugată mai mare au o pondere mult mai mică. Brânzeturile însumează 107.000 de tone, adică aproximativ 12-13% din total, smântâna reprezintă sub 70.000 de tone, aproximativ 9%, iar untul doar 12.000 de tone, circa 2%.
Această structură limitează capacitatea industriei românești de a obține valoare mai mare din materia primă și de a concura mai puternic pe piața produselor lactate procesate.
Importurile de lactate au ajuns la 1 miliard de euro
În condițiile în care oferta internă nu acoperă cererea, importurile de produse lactate au continuat să crească. În 2025, acestea au atins pragul de 1 miliard de euro, iar deficitul comercial a fost de aproximativ 700 de milioane de euro.
Ungaria este principalul furnizor extern al României, cu o pondere foarte mare în achizițiile de lapte brut. În perioada 2014-2025, cantitățile livrate din Ungaria au reprezentat între 67% și 78% din volumul total al achizițiilor externe ale României.
Această dependență de importuri devine cu atât mai importantă cu cât România are producție internă semnificativă, dar nu reușește să o integreze suficient în industrie.
Studiul Consiliului Concurenței arată că fermele mici au o putere redusă de negociere cu procesatorii. De multe ori, acestea depind de un singur procesator sau de un singur centru de colectare. În schimb, fermele mari pot negocia mai bine, pentru că livrează volume constante și mai ușor de integrat în circuitul industrial.
Pe partea de procesare, autoritatea a analizat 19 procesatori, dintre care 37% sunt grupuri multinaționale, 21% mari procesatori naționali și 42% procesatori regionali sau locali. Companiile multinaționale au o capacitate medie de procesare mult mai mare, de aproximativ 519.000 de litri pe zi, față de 77.000 de litri pe zi în cazul procesatorilor locali.
Totuși, procesatorii locali au o eficiență medie de utilizare mai ridicată, de 70%, față de 60% în cazul companiilor multinaționale analizate.
În relația cu retailul, marile rețele comerciale au o putere de negociere ridicată față de procesatori. Discounturile raportate sunt de 20-40% pentru Key Accounts, 0-20% pentru comerțul tradițional, 0-30% pentru HoReCa și 10-30% pentru distribuitori.
Prețul laptelui crud la poarta fermei a crescut semnificativ în ultimii ani. Între 2018 și 2024, prețul mediu al laptelui crud a urcat cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei pe litru la 2,4 lei pe litru. Creșterea a fost determinată de majorarea costurilor de producție, inflație, efectele pandemiei și consecințele războiului din Ucraina.
În aceeași perioadă, prețul de vânzare al procesatorilor către retaileri a crescut cu aproximativ 59%, iar prețul mediu la raft pentru laptele cu 3,5% grăsime a avansat cu aproximativ 56%. Consiliul Concurenței arată că evoluția prețului la raft a fost apropiată de ritmul general al inflației, care a fost de 55,39% în aceeași perioadă.
Totuși, analiza autorității indică un efect de amplificare pe lanțul de aprovizionare. Între 2018 și 2024, fiecare creștere de 1 leu pe litru a prețului laptelui de consum cu 3,5% grăsime la poarta fermei a fost asociată cu o majorare de aproximativ 1,73 lei pe litru a prețului de vânzare către retail și de aproximativ 2,5 lei pe litru a prețului final plătit de consumator la raft.
Pentru cumpărători, asta înseamnă că scumpirea materiei prime nu se transmite simplu și liniar, ci este multiplicată pe măsură ce laptele trece prin procesare, distribuție și retail.
Consiliul Concurenței recomandă fermierilor să se organizeze în cooperative sau alte forme asociative, pentru a-și crește puterea de negociere cu procesatorii și pentru a livra cantități mai mari și mai constante de lapte crud.
Autoritatea susține și măsuri de protecție pentru micii fermieri, inclusiv scheme de sprijin pentru consolidarea puterii de negociere, facilități de creditare subvenționate pentru gestionarea sezonalității și prime de integrare în circuitul industrial.
Studiul a fost transmis organizațiilor și autorităților competente, precum și Ministerului Agriculturii. Consiliul Concurenței anunță că vor fi organizate dezbateri dedicate acestui subiect, iar persoanele, companiile și asociațiile interesate pot trimite observații, propuneri sau sugestii până la 24 iulie 2026.
