Noi reguli ANAF pentru monitorizarea firmelor cu risc fiscal
02 Aprilie 2026
Contextul excepțional creat de pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina a contribuit la majorarea datoriei publice în Europa Centrală și de Est. Chiar dacă economiile din regiune prezintă similarități, factorii care au stat la baza dinamicii datoriei publice consemnează diferențe, chiar substanțiale în unele privințe, explică, într-o analiză, Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR.
Din perspectiva sustenabilității fiscale, România intră într-o nouă etapă, fără precedent în era post-decembristă: depășirea pragului aferent criteriilor de la Maastricht conform cărora datoria publică (exprimată ca pondere în PIB nominal) trebuie să fie mai mică de 60%.
Cu excepția Ungariei, care, după criza financiară din 2008-2009 a avut aproape constant un nivel al datoriei publice peste 70% din PIB (cu excepția anilor 2018 și 2019, conform datelor AMECO), celelalte țări din regiune nu au avut experiența unui nivel al datoriei publice mai mare de 60%. Totuși, noua normalitate observată după izbucnirea crizei pandemice și a războiului din Ucraina arată condiții economice, dar și financiar-monetare, total diferite față de cele care au caracterizat perioada post-criză.
Mai exact, dacă în perioada post-criză am avut minime istorice ale dobânzilor, însoțite de un nivel redus al inflației și rate considerabile de creștere economică, tabloul macro-financiar actual este caracterizat de condiții semnificativ diferite.
În contextul celor menționate, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea politicilor fiscale este important să înțelegem dinamica datoriei publice. În linie cu metodologia Comisiei Europene dar și cu alte articole de specialitate din domeniu, precum Checherita-Westphal și Semeano (2020), modificarea de la o perioadă la alta a datoriei publice poate fi pusă pe seama a trei factori principali: 1) efectul bulgărelui de zăpadă (snowball) determinat de diferențialul ‘r-g‘, 2) soldul bugetar primar (se exclud cheltuielile cu dobânzile din deficitul total) și 3) alte ajustări de stoc și flux asupra datoriei publice.
Acest al treilea element care influențează datoria publică se referă la ajustări ale datoriei care provin din factori în afara deficitului bugetar, cum ar fi achizițiile sau vânzările de active financiare, reevaluările, variațiile cursului de schimb, alte operațiuni care modifică nivelul datoriei fără a trece prin soldul bugetar, explică Leonardo Badea în analiza pe care o puteţi citi, integral, dând click aici.