Bulgaria investește 7 milioane de euro în modernizarea porturilor Varna și Burgas
21 Februarie 2026
Ieșirea lui Jeffrey Epstein din structurile oficiale ale Bear Stearns nu a însemnat un pas înapoi, ci începutul unei etape decisive: perioada în care a testat limitele sistemului financiar și juridic american. O investigație amplă a The New York Times arată că, înainte de a controla averi uriașe, Epstein și-a construit capitalul și încrederea în sine printr-o serie de escrocherii timpurii, calibrate atent, care i-au demonstrat că poate opera aproape fără riscuri reale.
Abuzuri interne tolerate și plecarea „curată” din bancă
În ultimii ani petrecuți la Bear Stearns, Epstein a început să folosească resursele băncii în scop personal. Investigația descrie cheltuieli pe care le-a decontat firmei: bijuterii, haine scumpe, cadouri pentru partenere și deplasări care nu aveau legătură cu activitatea profesională. Aceste abateri au fost observate de departamentele interne, însă reacția conducerii a fost ezitantă.
În locul unei sancțiuni ferme sau al unei concedieri disciplinare, Epstein a primit doar avertismente și penalizări minore. În cele din urmă, când presiunea internă a crescut, el a ales să demisioneze. Această plecare voluntară i-a permis să evite eticheta oficială de angajat concediat pentru abateri, păstrându-și reputația suficient de curată pentru a continua în mediul financiar.
Citește și: Dosarul Epstein: Cum a fost lansat Jeffrey Epstein pe Wall Street - Partea I
Prestigiul Bear Stearns, transformat în instrument de manipulare
După plecare, Epstein a continuat să se prezinte drept „om de Wall Street”, folosindu-se de asocierea cu Bear Stearns pentru a-și construi credibilitatea. Deși nu mai era angajat al băncii, numele instituției funcționa ca un certificat informal de competență și seriozitate în fața potențialilor investitori.
Investigația documentează un caz emblematic: un antreprenor din industria jocurilor electronice i-a încredințat lui Epstein aproximativ 450.000 de dolari, echivalentul a circa 10% din averea sa, pentru o presupusă investiție într-o afacere cu petrol. Epstein a prezentat proiectul drept o oportunitate sigură, bine conectată și cu randamente rapide. În realitate, investiția nu a existat niciodată, iar banii au dispărut.
Procesul care a confirmat că sistemul poate fi evitat
Când investitorul și-a cerut banii înapoi, Epstein a început să evite contactul. Disputa a ajuns în instanță, însă cazul s-a încheiat fără consecințe financiare serioase pentru Epstein. Pe motive procedurale, acesta a evitat obligația de a returna suma, iar verdictul nu a stabilit o vină penală clară.
Pentru Epstein, acest episod a fost o revelație. Investigația arată că el a înțeles rapid că sistemul juridic este lent, complicat și adesea favorabil celor care își pot permite avocați buni și manevre procedurale. Victima a rămas cu pierderea, iar Epstein a rămas cu banii și cu o lecție extrem de valoroasă.
De la „teste” la un tipar de comportament
Aceste escrocherii timpurii nu au fost accidente izolate, ci experimente deliberate. Epstein a început cu sume relativ mici, a observat reacția autorităților și a evaluat riscurile. Faptul că a scăpat de fiecare dată fără sancțiuni reale i-a întărit convingerea că poate merge mai departe.
Investigația descrie un tipar care se va repeta ulterior: promisiuni sofisticate, folosirea unui limbaj financiar complex pentru a intimida sau impresiona investitorii, exploatarea relațiilor personale și retragerea rapidă atunci când apar întrebări incomode. Fiecare succes fără consecințe a devenit combustibil pentru următorul pas.
Un sistem care a închis ochii încă o dată
La fel ca în cazul angajării sale, lipsa reacțiilor ferme nu a fost doar rezultatul abilităților lui Epstein, ci și al unui sistem dispus să închidă ochii. Instituțiile financiare, investitorii și chiar instanțele au tratat aceste cazuri ca pe simple „dispute comerciale”, nu ca pe semnale de alarmă.
Privind retrospectiv, aceste escrocherii timpurii au fost esențiale pentru ascensiunea ulterioară a lui Epstein. Ele i-au adus bani, dar mai ales certitudinea că poate manipula sistemul fără să plătească un preț real. Această certitudine avea să stea la baza etapelor următoare, mult mai ample și mai periculoase, ale carierei sale.