Reconstituirea vechimii în muncă atunci când angajatorul nu mai există

Din fericire, datorită unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoanele care nu reușesc să-și reconstituie vechimea în muncă au calea deschiderii unei acțiuni în justiție. Toate bune și frumoase însă problema este că de multe ori persoanele interesate nu știu pe cine să dea în judecată.

Există acţiuni promovate, după caz, împotriva lichidatorului judiciar, împotriva angajatorului radiat, împotriva caselor judeţene de pensii sau împotriva celui care a preluat arhiva fostului angajator. Sunt instanţe care au admis acţiunile formulate astfel, dar şi instanţe care le-au respins, considerând că cei enumeraţi fie au, fie nu au, calitate procesuală în acest sens.

Sporul de vechime la pensie. Cum se stabilesc punctajele

Așadar, din cauza practicii neunitare, ÎCCJ a trebuit să stabilească cine are calitatea de a putea fi chemat în judecată atunci când fostul angajator nu mai există.

ÎCCJ a decis că atunci când angajatorul a fost lichidat, radiat şi nu există acte din care să rezulte raporturile de muncă, cel interesat să-şi reconstituie vechimea în muncă poate chema în judecată casa de pensii, pentru că aceasta este cea care poate emite deciziile de pensie în baza datelor care certifică stagiile de cotizare, iar hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea este un astfel de document.

Când astfel de acte există, însă cel interesat nu deţine dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, îl poate acţiona în instanţă pe deţinătorul arhivei pentru a-i elibera adeverinţa necesară. Instanţa îl poate obliga pe acesta să elibereze o adeverinţă constatatoare a raportului de muncă. Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de corectitudinea conţinutului adeverinţelor pe care le eliberează în vederea stabilirii drepturilor de pensie.