Cum a ajuns proiectul eolian din Marea Neagră de la peste 11 GW la numai 3,1 GW

Guvernul a aprobat lista perimetrelor din Marea Neagră care vor putea fi concesionate pentru construirea parcurilor eoliene offshore. Decizia deschide drumul către primele licitații, însă forma anunțată de Executiv este mult mai restrânsă decât proiectul prezentat inițial de Ministerul Energiei.

Perimetrele aprobate însumează o capacitate instalată estimată de aproximativ 3,1 GW. În proiectul publicat în luna iulie apăreau însă șase perimetre, cu o capacitate totală de peste 11 GW, care urmau să fie concesionate în trei faze.

Practic, Guvernul a aprobat acum doar prima etapă: trei perimetre, dintre care unul de aproximativ 1.900 MW și două de câte 600 MW. Celelalte trei zone, care ar fi permis instalarea a încă aproximativ 8,4 GW, nu mai apar în comunicarea referitoare la forma adoptată.

Executivul nu a explicat dacă aceste perimetre au fost eliminate definitiv, dacă urmează să fie aprobate printr-o hotărâre separată sau dacă au fost amânate până când România va putea pregăti infrastructura necesară pentru preluarea energiei.

De la șase perimetre la numai trei

Proiectul de hotărâre publicat de Ministerul Energiei la 23 iulie 2026 prevedea dezvoltarea eolianului offshore în trei etape:

Faza 1 - perimetrele 1, 2 și 3, cu o capacitate totală estimată la aproximativ 3,1 GW;

Faza 2 - perimetrele 4 și 5, cu aproximativ 2,4 GW;

Faza 3 - perimetrul 6, care ar fi putut găzdui până la 6 GW.

Capacitatea cumulată depășea astfel 11 GW. Energy Policy Group arăta, într-o analiză publicată după lansarea proiectului, că ținta reprezenta un semnal important pentru investitori, dar trebuia introdusă explicit în legislație și însoțită de un calendar ferm.

Între timp, documentația publicată de Ministerul Energiei la 20 august a fost restrânsă la primele trei perimetre, cu o putere totală de 3,1 GW. Aceasta este și capacitatea menționată de Guvern după ședința din 27 august.

Prin urmare, reducerea nu s-a produs chiar în ședința Executivului, ci între proiectul inițial din 23 iulie și versiunea publicată o lună mai târziu. Autoritățile nu au prezentat însă public motivele pentru care perimetrele din fazele 2 și 3 au rămas în afara listei aprobate.

În lipsa unei explicații oficiale, nu se poate spune că proiectul de peste 11 GW a fost abandonat definitiv. Cert este doar că Guvernul a dat undă verde, în acest moment, unei capacități de 3,1 GW, iar celelalte aproximativ 8,4 GW au rămas fără un calendar public de concesionare.

Prima etapă corespunde țintei energetice pentru 2035

Capacitatea de 3,1 GW este apropiată de obiectivul prevăzut în Strategia energetică a României pentru perioada 2025-2035, care urmărește instalarea a aproximativ 3 GW de energie eoliană offshore până în 2035.

Potrivit documentelor Ministerului Energiei, cele trei zone sunt potrivite pentru turbine construite pe fundații fixe, tehnologie deja utilizată pe scară largă în proiectele offshore europene. Autoritățile susțin că delimitarea perimetrelor a ținut cont atât de condițiile tehnice și de mediu, cât și de culoarele de navigație, pescuit, infrastructura militară și celelalte activități desfășurate în Marea Neagră.

Lista a fost fundamentată printr-un studiu de specialitate realizat cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Analiza a luat în calcul date furnizate de instituțiile cu atribuții în domeniul energetic, maritim, militar și de protecție a mediului.

Raportul Băncii Mondiale privind energia eoliană offshore estimează că sectorul românesc al Mării Negre are un potențial tehnic de aproximativ 76 GW. Dintre aceștia, circa 22 GW ar putea fi dezvoltați cu turbine pe fundații fixe, iar aproximativ 54 GW ar necesita turbine plutitoare.

Potențialul tehnic nu trebuie însă confundat cu energia care poate fi instalată rapid sau preluată imediat de sistem. Dezvoltarea efectivă depinde de costuri, adâncimea apei, protecția mediului, capacitatea porturilor și, mai ales, de posibilitățile rețelei de transport.

Aprobarea perimetrelor nu înseamnă că încep lucrările

Hotărârea adoptată de Guvern nu atribuie direct zonele unor companii și nu reprezintă o autorizație de construire. Ea stabilește doar suprafețele care vor putea fi oferite investitorilor prin proceduri competitive de concesionare.

În continuare, Ministerul Energiei trebuie să finalizeze și să aprobe normele privind organizarea licitațiilor, condițiile de participare, criteriile de evaluare a ofertelor, modelul contractului de concesiune, redevențele și taxele datorate statului.

Proiectul acestor norme a fost pus separat în consultare publică de Ministerul Energiei, observațiile fiind primite până la 27 august 2026.

După atribuirea concesiunilor, companiile câștigătoare vor trebui să realizeze studiile geotehnice și geofizice, evaluările de mediu și proiectarea tehnică. Vor fi necesare aprobarea de dezvoltare, autorizația de înființare, avizul de racordare, acordurile maritime și celelalte avize prevăzute de legislație.

Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore permite statului să acorde, în anumite condiții, și o schemă de sprijin, dar aceasta trebuie reglementată separat. Legea prevede că proiectele care beneficiază de sprijin trebuie puse în funcțiune în cel mult opt ani de la încheierea contractului de concesiune.

Prin urmare, chiar dacă licitațiile ar fi lansate într-un termen scurt, producția comercială nu va începe imediat.

Cine plătește investițiile

Potrivit documentației Ministerului Energiei, costurile dezvoltării proiectelor eoliene offshore vor fi suportate de concesionari, din surse proprii sau din finanțări atrase.

Această formulare înseamnă că hotărârea de aprobare a perimetrelor nu alocă bani de la bugetul de stat pentru construirea turbinelor. Nu exclude însă apariția ulterioară a unei scheme de sprijin, a contractelor pentru diferență sau a altor mecanisme prin care investitorilor să le fie asigurat un preț predictibil pentru energia produsă.

Separat, o parte dintre investițiile necesare în rețeaua națională de transport ar putea ajunge în tarifele plătite de consumatori, dacă vor fi realizate de Transelectrica și recunoscute de ANRE.

Dobrogea este deja una dintre regiunile cu cea mai mare concentrare de capacități de producție din România. Pe lângă parcurile eoliene și fotovoltaice existente, în zonă se află centrala nucleară de la Cernavodă, unde sunt pregătite retehnologizarea Unității 1 și construirea reactoarelor 3 și 4.

Integrarea unei capacități offshore de 3,1 GW va necesita întărirea rețelei și noi linii prin care energia să poată fi transportată către marile centre de consum din vestul și centrul țării.

Ce reprezintă estimarea de 16-27 de miliarde de euro

Guvernul afirmă că valorificarea sectorului eolian offshore ar putea genera pentru economia României o valoare adăugată cuprinsă între 16 și 27 de miliarde de euro, prin investiții, locuri de muncă și dezvoltarea lanțurilor locale de furnizori.

Suma nu reprezintă însă valoarea unor contracte deja semnate, banii care vor intra la buget sau costul exact al celor trei perimetre aprobate.

Mai mult, aceeași estimare de 16-27 de miliarde de euro apărea și în documentația proiectului inițial, care cuprindea șase perimetre și peste 11 GW. Comunicarea Guvernului nu precizează dacă estimarea a fost recalculată strict pentru prima fază, de 3,1 GW, sau dacă se referă la dezvoltarea pe termen lung a întregului sector eolian offshore.

Impactul real asupra economiei românești va depinde de partea din echipamente și servicii care va fi produsă în țară. Dacă turbinele, cablurile și structurile vor fi în mare parte importate, efectul local va fi mai redus. Beneficiile pot crește dacă porturile Constanța și Mangalia sunt modernizate, iar firmele românești intră în lanțul de producție pentru structuri metalice, cabluri, nave, logistică și mentenanță.

Hotărârea adoptată de Guvern reprezintă astfel un pas necesar pentru lansarea industriei eoliene offshore, dar nu echivalează încă nici cu atribuirea concesiunilor, nici cu începerea investițiilor. În plus, rămâne de clarificat dacă proiectul mai amplu, de peste 11 GW, va continua după finalizarea primei etape sau dacă România își limitează deocamdată ambiția la cei 3,1 GW aprobați.