Biserica din Svalbard este o clădire din lemn de culoare roșu-sânge cu ornamente albe strălucitoare - cel mai nordic lăcaș de cult din lume. Preotul Siv Limstrand se află aici de numai trei ani, dar este șocat de impactul schimbărilor climatice la care a fost martor în acest timp.

"În fiecare duminică o parte din rugăciunile noastre se referă la schimbările climatice și la amenințările pe care le reprezintă", a explicat Limstrand. "Știm că ceasul ticăie".

Viața în Svalbard pare cât se poate de precară, deși nu este război și nici foamete. Dar dacă te abați de la drumul principal din Longyearbyen, capitala acestui arhipelag norvegian, ai neapărat nevoie de o armă din cauza riscului de a întâlni urși polari, scrie BBC într-un reportaj pe această temă. 

Topirea gheții le-a redus terenul de vânătoare, ceea ce înseamnă că găsesc tot mai greu foci. Prin urmare pornesc în căutare de hrană, astfel că acum mănâncă reni, care nu sunt prada lor obișnuită. În plus, în condițiile în care creșterea temperaturii provoacă o dezghețare fără precedent a solului înghețat, riscul tot mai mare de avalanșă planează iarna asupra acestei comunități arctice. În timpul verii, alunecările de teren au mai multe șanse ca niciodată să distrugă tot ce le stă în cale.

De altfel, diferite studii științifice succesive au constatat că este locul care se încălzește cel mai rapid de pe Pământ, mai exact de șase ori decât media globală, potrivit experților de la Institutul Polar Norvegian. Consensul este că temperatura din Svalbard a crescut cu 4 grade Celsius în ultimii 50 de ani.

Totul, de la oameni și animale luptă acum să supraviețuiască, adaptându-se noilor condiții. Iată de ce oamenii din Limstrand se roagă pentru ajutor. Iar impactul schimbărilor climatice provocate de om este devastator. Este vorba, în primul rând de riscul de alunecări de teren sau avalanșe, care a crescut enorm. ”Niciodată nu știi unde o va lua pământul la vale”, spun localnicii. 

Puțini sunt cei care înțeleg arhipelagul mai bine decât Kim Holmén, un consilier special la Institutul Polar Norvegian, care studiază Svalbard de peste 40 de ani. Incredibil de înalt, cu o barbă albă și lungă, purtând o haină de un roșu aprins și o pălărie bobble roz caracteristică, el îi conduce pe jurnaliștii de la BBC printr-o învălmășeală de pietre și noroi pe drumul spre ceea ce reprezintă piciorul ghețarului Longyear.

Holmén arată spre vârful dealului care, potrivit lui, marchează nivelul ghețarului de acum 100 de ani. De atunci, a pierdut 100 m de înălțime. Gheața topită a ridicat nivelul mării în întreaga lume. "Am obligat planeta să se încălzească și mai mult", spune el. "Așa că ne așteptăm la încă 20 de ani de încălzire, chiar dacă, prin magie, am opri astăzi toate emisiile".

Soarta acestui loc este legată în mod inextricabil de cea a întregii lumi. Deși este cel mai nordic loc din lume, Svalbard a devenit punct fierbinte geopolitic. Războiul își face simțită și aici prezența: conflictul a oprit acum cooperarea între oamenii de știință din domeniul climei din Rusia și din Occident, spune Holmén. ”Iar jumătate din Arctica este coasta Rusiei", a adăugat el, în opinia căruia acest lucru a slăbit lupta împotriva schimbărilor climatice.

"Dacă nu putem face schimb de cunoștințe și de date în ambele direcții, acest lucru va împiedica capacitatea noastră de a înțelege ce se întâmplă", spune el. "Avem nevoie unii de alții pentru a face o știință bună."

Între timp, la 8 km în munții din Svalbard se află ultima mină de cărbune rămasă în Norvegia. "Imaginați-vă un tort uriaș cu multă cremă în mijloc", explică Bent Jakobsen, maistru de producție. "Vrei să scoți cât mai multă cremă fără ca tortul să se prăbușească, așa că, în principiu, asta facem noi. Ne place crema. Și cărbunele".

El ne arată această lume subterană înainte ca ea să se închidă pentru totdeauna. Compania la care lucrează, Stoke Norske, deținută de statul norvegian, a declarat că va închide în curând mina ca parte a trecerii la forme de energie regenerabilă. "Mă întristează", oftează el. "Am trăit aici toată viața mea. Cândva, a fost un oraș minier, care devine un oraș turistic - un La La Land."

Turismul a depășit de mult timp mineritul de cărbune ca principală sursă de venit în Svalbard. Dar zecile de mii de vizitatori care sosesc în fiecare an, cu avionul și cu vaporul, pun și mai multă presiune asupra acestui mediu fragil. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.