Profit din apă chioară. O afacere îngropată de ani buni revine pe piaţă

Să fie sărăcie, să fie nostalgie, greu de spus. Reapar timide și retrase, ascunse pe străduțe înguste sau în scările blocurilor, aducând cu ele amintiri de altă dată. O afacere? Îndoielnic, având în vedere că, un aparat de sifoane se vinde pe site-urile specializatae cu 80 de lei, 1400, ba chiar 4000 de lei. Bătrâna din Iași spunea că profitul ei era, în medie, de 3 lei pe zi. Alții se laudă cu câștiguri frumoase, de 2000 de lei, refuzând însă să precizeze dacă pe lună sau pe an. 

Purificată cu raze ultraviolete

Cu toate acestea, sifonul revine în modă. Nu, nu mai sunt grozăveniile acelea de mașini, care făceau un zgomot înfiorător. Tehnologia modernă a pătruns inclusiv în acest domeniu. Apa, spre exemplu, este purificată cu raze ultraviolete. Și nici sifoanele nu mai sunt aceleași: sticlele butucănoase, cu pereții groși, de un verde spălăcit au fost înlocuite acum cu altele, de plastic, ușoare și ușor de manevrat.

Citește și Meserii la mare căutare. Care sunt salariile

Cât costă? Depinde de zonă. Prețul unui recipient diferă de mărime și poate ajunge la 9 lei. Vii cu el gol și pleci cu el plin cu sifon rece, lăsând pe tejgheaua vânzătorului mai puțin de un leu. În schimb, mai stai la un taifas cu omul de dincolo de tejghea sau cu ceilalți clienți. Pănă se încarcă sticla, socializezi. Bârfe de cartier, un meci de fotbal, cu cât s-a scumpit mâncarea sau când vine pensia. Orice devine subiect de dezbatere.

”Merge treaba. Îmi scot banii”

La Ploiești s-au deschis mai multe sifonării în ultimii ani, iar proprietarii par mulțumiți de mica lor afacere. Nu sunt însă prea încântați să ofere detalii. ”Merge treaba. Îmi scot banii”, preferă ei să răspundă iscodiți de unii și de alții. La Sighișoara și-a făcut apariția o sifonărie, mică, dar cochetă. Și prin cartierele bucurește mai întâlnești astfel de magazine, pe aleile dintre blocuri.

Deocamdată, dispărută

A dispărut însă altă meserie - remaiatul ciorapilor. Cândva, aceste ateliere erau la tot pasul. Mici cât să încapă o masă, un scaun și un dulap pentru depozitare, erau veșnic asaltate de doamne și domnișoare. Cu ciuperca de întins ciorapul în mănă, remaiozele manevrau cu o dexteritate uluitoare acul special pentru prinderea firelor deșirate. În liniștea din încăperea minusculă, nu se auzea decât zgomotul surd și sacadat al ”instrumentului” de reparat ciorapi.