Bulgaria investește 7 milioane de euro în modernizarea porturilor Varna și Burgas
21 Februarie 2026
Deși tulburările olfactive sunt frecvente în populația lumii și recuperarea este posibilă, recâștigarea simțului mirosului nu este întotdeauna garantată.
Odată cu apariția SARS-CoV-2, simptomele pot afecta din ce în ce mai mulți oameni, fără ca aceștia să știe chiar dacă au boala sau nu, scrie Science & Vie.
”Există o serie de indicii care pot fi folosite pentru a afla dacă simțul mirosului nostru este degradat”, explică directorul de cercetare la Centrul de Cercetare în Neuroștiințe din Lyon.
”Observați că mâncarea nu are același gust, observați existența parosmiei sau mirosurilor fantomă, nu simțiți mirosurile percepute de alte persoane etc. sunt toate elemente care ar trebui să alerteze pacienții cu privire la prezența patologiilor olfactive”, caracteristice COVID-19.
Expertul este de părere că un autodiagnostic este important să fie luat în serios pentru a limita răspândirea virusului, dar și pentru a putea încerca să restabilească simțul. Și pentru aceasta, antrenamentul personal se prezintă ca o modalitate promițătoare de a vă recâștiga capacitățile olfactive.
Recuperarea totală rămâne dificilă
În cazul deficitelor olfactive post-virale, 30% dintre pacienți se recuperează complet după trei luni, comparativ cu aproximativ 60% cu antrenament.
Citește și: Anthony Fauci, recomandări pentru cei vaccinați anti-COVID-19
După perioada posttraumatică a nervului olfactiv, 11% dintre pacienți se recuperează spontan față de 33% care se antrenează.
Dar nu trebuie să ne gândim la asta ca la o metodă magică, afirmă Bensafi. Antrenamentul crește performanța, dar nu permite recuperarea 100%. ”Dacă pacienții nu își revin, îi vom ajuta să recâștige plăcerea de a mânca folosindu-se de alte simțuri, de exemplu, furnicăturile date de băuturile răcoritoare, efectul răcoritor al mentei etc. ”Prin urmare, metode alternative de redescoperire a senzațiilor legate de mâncare, dar care nu ne permit încă să (re) detectăm mirosurile asociate cu pericolul sau igiena”.
Provocările viitoare sunt în vizorul oameniilor de știință, pentru a înțelege mai bine cum funcționează antrenamentul olfactiv, dar și pentru a-i adapta mai bine pe pacienți la pierderea mirosului. ”Cercetările în domeniu rămân în urma progreselor înregistrate în cazul problemelor de vedere sau de auz”, admite Moustafa Bensafi.
