Unii susțin că aceste tipuri de portavioane sunt singurele ”adevărate”. De pe puntea de zbor, avioanele decolează cu ajutorul catapultelor ce le permit să prindă rapid viteză aterizează cu ajutorul unor cabluri de oprire. Această tehnologie duală are propriul acronim - CATOBAR -, revendicat doar de SUA, cu cele unsprezece "superportavioane" ale sale, și Franța, cu Charles-de-Gaulle. Iar cum, China.

Este doar un prim pas

La Fujian s-a muncit mai mulți ani pe șantierul naval Changxing Jiangnan din Shanghai, iar lansarea navel este doar primul pas spre admiterea în serviciul activ. Va fi nevoie de luni de teste pe mare înainte ca Fujian să se poată alătura oficial PLAN, acronimul pentru marina chineză, și alți câțiva ani și multă pregătire înainte de a-și atinge capacitatea operațională deplină.

Acest lucru este cu atât mai important cu cât chinezii au făcut un salt tehnologic important, dar delicat, cu Fujian, cu un sistem de catapultare electromagnetică, cunoscut sub numele de EMALS în engleză, inaugurat pe noul portavion american din clasa Gerald Ford. Câmpurile magnetice generate de un motor electric propulsează aeronava de-a lungul unei șine. Din punct de vedere istoric, portavioanele au fost echipate în mod tradițional cu catapulte cu aburi, o tehnologie veche și dovedită, utilizată pe zece dintre cele unsprezece portavioane americane, precum și pe Charles-de-Gaulle, ale cărui catapulte sunt importate din Statele Unite.

Uniforme alte, fanfară și focuri de artificii

Beijingul a sărit peste acest pas și a trecut direct la următoarea generație de catapulte. Lui Fujian îi lipsește doar o unitate nucleară pentru a concura cu noua clasă americană Ford. Din punctul de vedere al dimensiunilor, Type 003 este aproape de standardele americane, lung de aproape 320 de metri și un deplasament de 80.000 de tone, față de 330 de metri și 100.000 de tone pentru cele unsprezece "superportavioane" ale marinei americane.

În acest sens, Type 003 nu este doar un al treilea portavion pentru marina chineză, ci și piatra de temelie a unei forțe aeriene navale chineze cu adevărat moderne. Ceremonia de lansare a navei Fujian s-a ridicat la înălțimea evenimentului.  Îmbrăcați în alb și însoțiți de o fanfară militară, sute de marinari PLAN au aplaudat noua navă amiral, împodobită cu ghirlande de fanioane și pusă în evidență de jeturi de apă și artificii.

Context internațional tensionat

Totuși, cele două portavioane actuale ale PLAN sunt departe de a atinge aceleași standarde. Primul, Liaoning, pus în funcțiune în 2012, este un fost portavion sovietic neterminat, Varyag. Construcția lui a început în Ucraina și terminată în China. Cel de-al doilea, Shandong, pus în funcțiune în 2019, a fost construit în întregime în China, dar este doar o versiune modernizată a Liaoning-ului, căruia i-a păstrat vechea arhitectură, cu trambuline pentru decolare și cazane cu combustibil petrolier pentru propulsie. De asemenea, acestea au dimensiuni mai mici, cu un deplasament de aproximativ 65.000 de tone.

Lansarea celui de-al treilea portavion chinezesc are loc într-un context internațional tensionat: Beijing se burzuluiește în legătură cu Taiwanul, promițând să zdrobească orice încercare de a schimba starea lucrurilor, în timp ce Rusia a pornint un război devastator în Ucraina și a fost izolată la nivel mondial. "Dacă cineva îndrăznește să separe Taiwanul de China, armata chineză nu va ezita nicio clipă să pornească un război, indiferent de costuri", a avertizat Wu Qian, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării. 

Un nume sugestiv

Numele celui de-al treilea portavion al PLAN este său sugestiv. Ca și în cazul primelor două portavioane, Fujian poartă numele proviciei din sud-estul țării, care se confruntă direct cu... insula Taiwan, de care este separată doar de strâmtoarea cu același nume, pe care Liaoning sau Shandong au traversat-o de mai multe ori în ultimii ani. Este modul în care Beijingul a ținut să amintească de rolul său în acest coridor maritim strategic, unde forțele navale occidentale desfășoară în mod regulat exerciții pentru a apăra principiul "libertății de navigație".

Spre marea liberă

Cu siguranță, Fujian nu va putea servi pe termen scurt în cazul unui ipotetic conflict de mare intensitate. Nu numai că va trebui să treacă testele de navigare, dar în aviația navală va avea nevoie de timp pentru a se adapta noului portavion. Sună oarecum alandala, dar Fujian nu are avioane pe măsura lui. Actualul avion de vânătoare pe navă al Chinei, J-15, derivat din avionul sovietic Sukhoi Su-27, nu oferă performanțe deosebite, fiind proiectat să decoleze de pe rampele de lansare ale primelor două portavioane chineze. Noul sistem de catapultare necesită o nouă variantă a J-15, J-15T, care a zburat deja, dar nu a intrat încă în serviciu. Mai presus de toate, pentru Fujian, chinezii se bazează pe un avion de luptă de nouă generație, J-35, care a efectuat și el primul zbor, dar care nu este încă pe deplin operațional. Același lucru este valabil și în cazul viitorului avion de observare al Chinei, KJ-600, un tip de aeronavă care se recunoaște prin radarul amplasat în partea superioară a fuselajului și care poate decola doar cu ajutorul catapultelor. Fără ele, o forță navală aeriană este foarte limitată, deoarece s-ar deplasa orbește prin imensitatea oceanelor.

Prin urmare, pentru Beijing, care dorește să aibă o marină de "clasă mondială" până în 2049 - centenarul Republicii Populare - și să concureze astfel direct cu marina americană, lansarea primului "CATOBAR" real este o etapă esențială în obiectivul de a construi o flotă oceanică capabilă să se proiecteze departe de coastele chineze, spre apele îndepărtate ale Pacificului și chiar ale Oceanului Indian.

Strategie navală ambițioasă

China a început să construiască o strategie navală ambițioasă în anii '80, pentru a depăși stadiul de simplă marină de coastă. Prima etapă a constat în controlul mărilor din interiorul unui prim cerc de insule (Japonia, Taiwan, Filipine) care acoperă mai mult sau mai puțin cele două mări chineze (sud și est) legate prin strâmtoarea Taiwan. A doua etapă, mai ambițioasă, a acoperit o zonă mult mai mare, delimitată de un al doilea lanț de insule situate de data aceasta departe în Pacific (cum ar fi Insulele Mariane sau insula Guam, unde se află o bază navală americană importantă).

Abia la începutul anilor 2000 au început să se vadă roadele acestei strategii. În puțin peste douăzeci de ani, China a pus în funcțiune aproape cincizeci de distrugătoare, dintre care peste 20 în ultimii cinci ani, în special impunătoarele Type 055, fiecare capabil să tragă peste o sută de rachete. Ele vor servi drept escortă pentru viitorul Fujian și pentru succesorii lui. China nu se va opri aici: construcția unui portavion de tip 004 a început deja, chiar dacă informațiile pe această temă sunt extrem de fragmentare - în mod tradițional, chinezii nu anunță public lansarea navelor. Va fi și mai mare și va avea propulsie nucleară? Și câte portavioane va avea China peste zece ani? Un lucru este cert: dezvoltarea marinei chineze este într-adevăr exponențială, inclusiv în domeniul aviației navale. De asemenea, în trei ani, Beijingul va pune în funcțiune trei port-elicoptere Type 075, nave amfibii de 40.000 de tone - de aproape două ori mai mari decât Mistral-ul francez - concepute în special pentru operațiuni împotriva uscatului. Și aici, în urma lor, se profilează spectrul unui conflict cu Taiwanul. Fujian, pe de altă parte, va opera mult mai departe în ocean, în fața marelui rival american.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.