Bulgaria investește 7 milioane de euro în modernizarea porturilor Varna și Burgas
21 Februarie 2026
Anularea a zeci de trenuri operate de CFR Călători și Transferoviar readuce în prim-plan subfinanțarea cronică a sistemului feroviar românesc. În joc nu este doar conflictul dintre companii, ci și responsabilitatea Ministerului Transporturilor, a administratorului de infrastructură CFR SA și a Autorității pentru Reformă Feroviară (ARF), instituții care ar fi trebuit să asigure stabilitatea unui sector vital pentru mobilitatea populației.
Datoriile și lipsa lichidităților
Conflictul a pornit de la neplata taxei de utilizare a infrastructurii (TUI). CFR Călători susține că ARF nu i-a virat la timp compensațiile pentru facilitățile de transport acordate pasagerilor, în valoare de peste 139 milioane lei. În lipsa acestor bani, operatorul a putut achita doar parțial factura de 41,4 milioane lei către CFR SA, ceea ce a declanșat notificarea de suspendare a trenurilor.
Ministerul Transporturilor, arbitru absent
Deși este acționar majoritar la toate companiile implicate, Ministerul Transporturilor nu a reușit să prevină conflictul. În loc să coordoneze o soluție integrată, instituția a lăsat situația să escaladeze într-un blocaj financiar cu efect direct asupra pasagerilor.
Citește și: CFR SA anulează zeci de trenuri CFR Călători și Transferoviar din cauza datoriilor
ARF și problema compensațiilor
Autoritatea pentru Reformă Feroviară a recunoscut că întârzierile în plata compensațiilor au contribuit la situația actuală. Mihai Barbu, președintele ARF, a atras atenția că anularea trenurilor „nu aduce câștiguri nimănui”, întrucât scade atât compensația pentru operatori, cât și veniturile CFR SA din TUI. Practic, întregul lanț pierde bani, iar la final statul returnează fonduri neutilizate la buget.
CFR SA, presiunea salariilor
CFR SA a invocat probleme de lichiditate și lipsa fondurilor pentru salarii, amplificate de faptul că CFR Călători și-a plătit angajații cu două zile mai devreme. „Supărarea” dintre cele două companii a transformat o tensiune financiară într-un conflict deschis, soldat cu notificări și amenințări cu anularea trenurilor.
Concluzie: o criză de sistem
Cazul arată fragilitatea financiară și instituțională a sectorului feroviar. Lipsa de coordonare între Ministerul Transporturilor, ARF și CFR SA face ca orice întârziere de plăți să se transforme într-o criză cu efect direct asupra pasagerilor. În loc să fie un motor de mobilitate și dezvoltare, calea ferată rămâne captivă între subfinanțare, compensații insuficiente și conflicte între instituții ale aceluiași stat.
