Primele case construite cu imprimanta 3D apar în SUA VIDEO

Deși nu este o noutate, această nouă modă câștigă tot mai mult teren peste Atlantic. O metodă experimentată deja de peste un deceniu, dar mai mult pentru proiecte unice, de mici dimensiuni. Totuși, mai mulți dezvoltatori s-au angajat recent în proiecte mult mai ample pe care le implementează deja în  California, Texas și chiar Arizona. 

Cum functioneazã? Pereții sunt realizați dintr-un beton foarte specific, depus strat după strat cu ajutorul unui un cap de imprimare, el însuși controlat direct de un computer.

Unul dintre cele mai spectaculoase amsambluri de locuințe este Wolf Ranch, din Austin (Texas) și care numără aproape 100 de case, dintre care unele și-au găsit deja cumpărători. 

În medie, prețul de achiziție este de aproximativ 500.000 de dolari. Pentru a le construi, o imprimandă uriașă, botezată Vulcan și având o înălțime de 4,5 metri este așezată pe o șină, astfel încât să se deplaseze cu ușurință. Încet, cu precizie și fără oprire, mașina așează straturile de beton.

„Nu toată lumea și-ar dori să locuiască într-o casă ai cărei pereți arată ca și cum ar fi ieșit dintr-un tub de pastă de dinți”, spune Jack Oslan, CEO al Diamond Age 3D, un start-up care construiește un complex de imobile în Casa Grande, Arizona. Abordarea noastră este să construim case convenționale, dar într-un mod neconvențional.”

Automatizare de până la 25%

Compania sa folosește un scanner 3D care va lucra la un plan digital al viitoarei structuri. „Pereții reprezintă doar aproximativ 9% din construcția unei case. Cu sistemul nostru, suntem deja capabili să automatizăm până la 25% din lucrări, iar obiectivul este de a ajunge la 60%, chiar 70%”, adaugă acest antreprenor. 

Și pentru a evidenția economiile de timp obținute cu această tehnologie: „În Statele Unite, este nevoie șase până la nouă luni pentru a construi o casă completă pentru o familie. Noi am reușit să reducem timpul la doar 58 de zile și credem că și mai mult, până la aproximativ 30 de zile.” 

O automatizare care permite, în egală măsură, să rezolve, parțial, penuria de forță de muncă din Statele Unite. Mai ales în rândul generațiilor tinere, care nu mai vor să se specializeze într-o profesie prea repetitivă și dificilă.