După aproape opt ani de discuții, eurodeputații au adoptat, în aprilie, ampla reformă a politicii europene în domeniul migrației, rezultatul unui compromis dificil pe un subiect care a alimentat tensiuni și diviziuni între cele 27 de state membre UE. Astfel, au fost votate cele zece texte care alcătuiesc „Pactul privind migrația și azilul”.

Proiectul promite reducerea timpilor pentru procedurile de securitate și de azil și creșterea numărului de repatrieri pentru a reduce imigrația nedorită din Orientul Mijlociu și Africa, o prioritate importantă pe agenda UE. De asemenea, propunerile de compromis stabilesc un echilibru între obligațiile țărilor de sosire, cum ar fi Italia, și ajutorul din partea unor națiuni bogate, cum ar fi Germania.

Noul guvern olandez, aflat la putere din iulie, a prezentat însă o foaie de parcurs în materie de luptă împotriva imigrației, ce prevede măsuri drastice și fără precedent în istoria Țărilor de Jos. Premierul Dick Schoof, până acum necunoscut marelui public, conduce o coaliție formată din patru partide, printre care PVV, formațiune politică de extremă dreaptă condusă de Geert Wilders, care a ieșit pe primul loc la alegerile legislative de anul trecut.

Geert Wilders nu face parte din echipa guvernamentală, dar ministrul responsabil de Azil și Migrații, Marjolein Faber, aparține mișcării sale. Ea dorește să declare o „criză a azilului”, care i-ar permite să introducă măsuri mult mai dure. Fluxurile migratorii „trebuie reduse imediat”, a scris ea pe rețeaua X.

Restrângerea reîntregirii familiei

Guvernul dorește în special abrogarea legii care obligă municipalitățile să prevadă locuri de cazare pentru solicitanții de azil. Se are, de asemenea, în vedere, o restricționare a reîntregirii familiei, care nu ar mai fi permisă pentru copiii majori. Aceste măsuri trebuie însă  votate în Parlamentul olandez.

Haga prevede, de asemenea, să ceară Bruxelles-ului „cât mai curând posibil” un „opt-out”, o opțiune de neparticipare la regulile europene privind azilul și migrația. Dar care nu va fi ușor de obținut: Geert Wilders însuși a recunoscut că ar putea dura „ani de zile”, într-un interviu acordat AFP în luna mai. Haga ar trebui, de fapt, să obțină aprobarea tuturor statelor membre. De ce ar accepta celelalte 26 de state? Dacă Țările de Jos primesc mai puțini solicitanți de azil, celelalte țări ar trebui, potențial, să primească mai mulți… „Am adoptat o legislație. Nu ne retragem dintr-o legislație adoptată în UE”, a reamintit un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

Un loc central 

Chiar dacă nu va reuși, cererea olandeză este emblematică pentru locul central pe care l-au ocupat chestiunile migrației în cadrul Uniunii Europene. În plus, ea intervine în contextul în care Germania a reinstaurat controalele la frontieră, provocând tulburări în întreaga Europă.

Presiunea migratorie asupra Țărilor de Jos a fost deosebit de puternică în ultimii ani. Recent însă, în ceea ce privește doar cererile de azil, aceasta se situează în media europeană, raportat la populație.

Mai puțin de 1.000 de cereri de azil la un milion de locuitori au fost înregistrate în primul semestru în regat, conform raportului Agenției UE pentru Azil publicat luni, comparativ cu aproape 1.500 la un milion de locuitori în Germania și peste 1.800 în Spania (Franța se află la un nivel apropiat de cel al Țărilor de Jos, cu 1.100 de cereri la un milion de locuitori). Spre Țările de Jos, sirienii, irakienii și turcii sunt primele naționalități ale solicitanților de azil.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.