Creșterea accelerată a cotațiilor aurului și argintului pe piețele internaționale începe să se reflecte tot mai clar și în piața bijuteriilor din România. Operatorii din domeniu vorbesc despre ajustări inevitabile ale prețurilor la raft, schimbări în structura produselor și o presiune tot mai mare asupra volumelor de vânzări, în timp ce atrag atenția asupra unor lacune legislative din piața tranzacțiilor cu „aur vechi”, care pot genera concurență neloială și pierderi importante la bugetul de stat.
Potrivit președintelui Colegiului Producătorilor și Comercianților de Bijuterii (CPCB), Mihai Trif, evoluția prețurilor din magazine în primele luni din 2026 este o consecință directă a dinamicii fără precedent a piețelor internaționale de metale prețioase: doar în luna ianuarie 2026 prețul aurului a crescut cu peste 17%. Creșterea vine după un an 2025 considerat istoric, în care aurul s-a apreciat cu 64,58%, consolidându-și statutul de activ de refugiu în perioadele de volatilitate economică globală. Evoluția argintului a fost și mai spectaculoasă, cu un avans de 147,95%.
Aceste evoluții obligă producătorii și comercianții să își actualizeze prețurile în funcție de cotațiile bursiere, deoarece materia primă din care sunt realizate bijuteriile este tranzacționată pe piețele internaționale, iar costul acesteia influențează direct prețul final al produselor.
Impactul creșterii cotațiilor diferă însă în funcție de tipul produselor. În cazul bijuteriilor cu pondere mare de metal – precum verighetele, lanțurile simple sau brățările masive – materia primă poate reprezenta peste 80% din valoarea finală a produsului. În aceste situații, prețul final reflectă în proporție de 70-90% fluctuațiile de pe bursă.
În schimb, la bijuteriile cu design complex sau gramaj redus, unde manopera și tehnologia de producție au o pondere mai mare în costul final, transferul creșterii prețului aurului este mai moderat, situându-se în general între 40 și 60%.
În cazul argintului, deși cotațiile au crescut spectaculos, impactul asupra prețurilor la raft este uneori mai redus, deoarece valoarea manoperei poate depăși costul metalului propriu-zis.
Creșterea costurilor materiilor prime și majorările de taxe din ultimul an au început să afecteze și volumul vânzărilor, în special în ultimul trimestru din 2025. Sectorul bijuteriilor este unul sensibil la perioadele de incertitudine economică sau geopolitică, iar clienții care revin în magazine după câțiva ani descoperă adesea o realitate a prețurilor mult schimbată.
În aceste condiții, piața începe să se recalibreze. Producătorii se orientează tot mai mult către bijuterii cu gramaj mai mic, realizate cu tehnologii care permit menținerea volumului vizual și a designului, dar cu un consum mai redus de metal prețios.
În paralel, se observă o diversificare a aliajelor utilizate. Tot mai mulți operatori și clienți se orientează către variante mai accesibile, precum aurul de 9K, în locul celui de 14K sau 18K. Potrivit reprezentanților industriei, această schimbare nu reprezintă o scădere a standardelor, ci mai degrabă o extindere a opțiunilor pentru consumatori, într-un context de prețuri ridicate.
Deși interesul pentru aur a crescut, reprezentanții industriei atrag atenția că bijuteriile nu sunt, în mod real, instrumente eficiente de investiție financiară. Prețul unei bijuterii include nu doar valoarea metalului, ci și costurile de creație și manoperă, TVA-ul, taxele de marcare, analizele de laborator și adaosul comercial.
În momentul revânzării, cumpărătorul primește de regulă un preț calculat strict în funcție de gramaj și puritate, fără a recupera restul costurilor incluse în prețul inițial. Pentru cei interesați de tezaurizare, industria recomandă produse specifice pieței financiare, precum lingourile sau monedele de investiție.
O altă provocare majoră pentru industria bijuteriilor este fenomenul tranzacțiilor cu „aur vechi”. În contextul economic actual, tot mai multe persoane vând bijuterii către magazine sau case de amanet, iar acest metal este reciclat și reintrodus în circuitul de producție.
Deși acest mecanism poate reprezenta o sursă importantă de materie primă, el creează și vulnerabilități în piață. Potrivit CPCB, există breșe legislative care permit introducerea aurului provenit din piața neagră în circuitul comercial.
Unul dintre principalele probleme este diferența de regim fiscal: producătorii plătesc TVA la întregul preț de vânzare al produselor, în timp ce operatorii care utilizează regimul „second hand” plătesc TVA doar la marja de profit. Această diferență creează un avantaj competitiv semnificativ pentru anumite categorii de comercianți.
În plus, lipsa unui registru centralizat pentru vânzările repetate de aur permite unor persoane să desfășoare activități comerciale continue sub pretextul vânzării de bunuri personale.
Perspectivele pieței rămân strâns legate de evoluția imprevizibilă a cotațiilor internaționale ale metalelor prețioase. Dacă trendul ascendent din 2025 se va menține, operatorii din domeniu se așteaptă la o prelungire a perioadei dificile, caracterizate prin scăderea volumului de vânzări.
În schimb, o perioadă de stabilitate a prețurilor, chiar și la un nivel ridicat, ar putea permite pieței să se adapteze treptat noilor realități de cost.
Reprezentanții industriei avertizează însă că, în lipsa unor măsuri ferme împotriva evaziunii și a lacunelor legislative, presiunea fiscală și volatilitatea pieței pot împinge o parte dintre operatori către activități ilegale, ceea ce ar afecta atât concurența corectă, cât și veniturile bugetare.
