Guvernul dă bani după falimentul Damen Mangalia. 5.000 lei pentru fiecare angajat rămas fără loc de muncă
Guvernul a adoptat o hotărâre prin care acordă ajutoare de urgență persoanelor afectate de falimentul Șantierului Naval Mangalia, una dintre cele mai mari prăbușiri industriale recente, cu impact major asupra economiei locale și a mii de familii.
Potrivit actului normativ, fiecare persoană care și-a pierdut locul de muncă în urma falimentului Damen Shipyards Mangalia va primi un ajutor de urgență în valoare de 5.000 de lei, indiferent de veniturile sale sau ale familiei .
Bugetul total alocat pentru această măsură este de 6 milioane de lei, bani proveniți din bugetul Ministerului Muncii pentru anul 2026 . Estimările autorităților arată că peste 1.050 de persoane sunt afectate direct și ar putea beneficia de acest sprijin .
Decizia vine după ce Șantierul Naval Mangalia a intrat oficial în faliment, în urma respingerii planului de reorganizare de către creditori, ceea ce a deschis calea lichidării și opririi treptate a activității .
Șantierul era unul dintre cei mai mari angajatori din zonă, iar prăbușirea sa riscă să afecteze profund economia locală și lanțurile de furnizori. Guvernul intervenise deja anterior prin plata salariilor din Fondul de Garantare pentru o perioadă de șapte luni, însă această măsură nu a fost suficientă pentru a acoperi impactul social al concedierilor .
Un element important al schemei este simplificarea procedurii. Spre deosebire de alte ajutoare sociale, beneficiarii nu trebuie să depună cereri și nu vor fi supuși verificărilor în teren .
Listele cu persoanele eligibile vor fi transmise de administratorul judiciar către autorități, iar plata se va face fie prin mandat poștal, fie direct în cont bancar .
Măsură de urgență, dar fără soluții pe termen lung
În nota de fundamentare, Guvernul admite că ajutorul are rolul de a reduce riscul de excluziune socială și de a acoperi problemele imediate ale celor afectați, însă nu rezolvă situația economică de fond generată de falimentul șantierului .
Contextul ridică din nou întrebări legate de capacitatea statului de a preveni astfel de colapsuri industriale și de a gestiona reconversia profesională a angajaților din sectoare strategice.
