Avalanșă de declarații fiscale pe 25 februarie. Ce documente trebuie depuse la ANAF și cine este vizat
24 Februarie 2026
România se află într-o situație de vulnerabilitate energetică accentuată, fiind nevoită să importe cantități semnificative de gaze naturale în plină iarnă, în ciuda faptului că depozitele sunt umplute într-o proporție ridicată. Analistul economic Adrian Negrescu avertizează că problema nu este lipsa gazelor, ci incapacitatea tehnică de a le extrage rapid din depozite, ceea ce transformă importurile scumpe într-o soluție inevitabilă în perioadele de consum maxim.
Consumul explodează, producția internă nu ține pasul
În zilele cu temperaturi foarte scăzute, consumul zilnic de gaze al României ajunge la aproximativ 62 de milioane de metri cubi. Din această cantitate, doar 23–24 de milioane de metri cubi provin din producția internă, asigurată de Romgaz și ceilalți producători locali. Diferența este acoperită din extrageri din depozite și din importuri.
Adrian Negrescu explică faptul că, deși România dispune de gaze înmagazinate, există limite tehnice clare privind viteza de extracție: din depozite nu pot fi scoase zilnic mai mult de aproximativ 26 de milioane de metri cubi, indiferent de nivelul de umplere. „Este ca la o butelie – ai gaz înăuntru, dar nu poți să-l scoți pe tot odată”, subliniază analistul, arătând că această limitare structurală împinge România spre importuri chiar și atunci când stocurile sunt ridicate.
Importuri mari și exporturi către Republica Moldova
Pe lângă producția internă și extragerile din depozite, România ajunge să importe zilnic în jur de 19–20 de milioane de metri cubi de gaze, în special din Ungaria. În același timp, țara continuă să livreze gaze către Republica Moldova, la un nivel de aproximativ 7,5 milioane de metri cubi pe zi, ceea ce tensionează și mai mult echilibrul intern în perioadele de ger.
Această situație plasează sistemul energetic românesc într-o zonă de risc, în care orice perturbare a importurilor sau orice episod prelungit de temperaturi extreme poate genera presiuni suplimentare asupra pieței și asupra prețurilor.
Citește și: Negrescu: Liberalizarea gazelor de la 1 aprilie riscă să declanșeze un nou val de inflație
Ungaria, exemplu de strategie energetică
Adrian Negrescu atrage atenția asupra contrastului puternic dintre România și Ungaria. Deși nu este un mare producător de gaze, Ungaria a investit masiv în capacități de stocare, ajungând să dețină o capacitate cel puțin dublă față de cea a României. Aceste investiții îi permit Budapestei să gestioneze mult mai eficient vârfurile de consum din timpul iernii și să reducă dependența de importuri în momentele critice.
În lipsa unor investiții similare, România rămâne expusă fluctuațiilor de preț din regiune, într-un context în care furnizorii mari de gaze speculează perioadele de consum ridicat și cresc tarifele.
Importuri scumpe, prețuri sub presiune
Gazele importate în perioadele de vârf sunt considerabil mai scumpe, iar acest lucru se reflectă direct în prețurile plătite de consumatori și companii. Potrivit lui Adrian Negrescu, la fel ca în cazul energiei electrice, importurile realizate în momente de stres climatic sunt taxate la maximum de producători și traderi, care profită de dezechilibrele din piață.
Această dependență de importuri scumpe amplifică riscul de creșteri accelerate ale prețurilor, mai ales în perspectiva liberalizării pieței gazelor, programată pentru 1 aprilie.
O problemă de tranziție, nu de resurse
Analistul economic subliniază că situația actuală ar putea fi una temporară. În următorii trei-patru ani, odată cu începerea exploatării gazelor din Marea Neagră, România ar putea reduce semnificativ dependența de importuri. Totuși, Negrescu ridică o întrebare esențială: în ce măsură gazele vor mai reprezenta, pe termen lung, o resursă strategică pentru încălzirea populației.
În opinia sa, viitorul încălzirii rezidențiale și al industriei este legat tot mai mult de energia electrică, în timp ce gazele ar trebui utilizate cu prioritate acolo unde aduc cea mai mare valoare adăugată, precum industria chimică și petrochimică.
Risc sistemic în lipsa investițiilor
Fără investiții consistente în producție, stocare și infrastructură, România riscă să rămână într-un scenariu de vulnerabilitate permanentă. Adrian Negrescu avertizează că, în lipsa unor soluții structurale, s-ar putea ajunge, în situații extreme, la limitarea consumului, mai întâi pentru agenții economici și, în cele din urmă, chiar pentru populație.
Chiar dacă un astfel de scenariu nu este iminent, dependența de importuri în plină iarnă reprezintă un semnal de alarmă major privind securitatea energetică a României și capacitatea statului de a gestiona perioadele de criză.
