Societatea de Transport București (STB) este unul dintre cei mai mari angajatori din Capitală și una dintre cele mai mari companii publice locale. Conform datelor Termene.ro consultate de DCBusiness, STB, cu 9.826 de angajați și o cifră de afaceri de aproximativ 1,69 miliarde lei în 2024, funcționează la dimensiuni impresionante. Totuși, profitul net raportat anul trecut a fost de doar aproximativ 612.000 lei - o sumă infimă raportată la rulaj.

Această discrepanță nu este neapărat o anomalie. Transportul public urban, în marile capitale europene, nu este conceput ca o afacere clasică, orientată spre profit, ci ca un serviciu public strategic.

Venituri în creștere, marje aproape inexistente

În ultimii ani, cifra de afaceri a STB a crescut constant, de la sub un miliard de lei în 2018 la aproape 1,7 miliarde lei în 2024. În paralel, profitul a rămas la un nivel simbolic. Marja netă este practic zero.

Cu alte cuvinte, compania funcționează într-un echilibru fragil: rulează sume foarte mari, dar nu generează capital semnificativ pentru investiții din surse proprii. Modelul este unul de echilibru bugetar, nu de acumulare.

Citește și: Reduceri de posturi și eșalonarea datoriilor în planul de restructurare al STB

Aproape 10.000 de angajați și o structură grea

Cu 9.826 de salariați, STB este o structură masivă, comparabilă cu un combinat industrial. Productivitatea pe angajat a crescut în ultimul deceniu, însă presiunea pe cheltuielile salariale rămâne ridicată. Datoriile depășesc un miliard de lei, iar compania depinde de subvențiile acordate de Primăria Capitalei.

Întrebarea reală nu este de ce nu face STB profit, ci dacă modelul actual este sustenabil și dacă există exemple mai eficiente în Europa.

Modelul Paris - finanțare dedicată și separarea clară între autoritate și operator

La Paris, sistemul de transport este coordonat de autoritatea regională Île-de-France Mobilités. Aceasta planifică rețeaua, stabilește tarifele și asigură finanțarea. Operatorii, precum RATP, execută serviciul în baza unor contracte clare.

Diferența majoră este mecanismul de finanțare: peste jumătate din buget provine din subvenții publice, iar o taxă specială plătită de angajatori (versement mobilité) alimentează direct sistemul. Transportul public este tratat ca infrastructură economică, nu ca societate comercială care trebuie să genereze profit.

Operatorul nu este lăsat să se autofinanțeze doar din bilete. Stabilitatea vine din predictibilitate și dintr-o finanțare dedicată.

Modelul Berlin - disciplină financiară și contracte de performanță

La Berlin, operatorul BVG este deținut de landul Berlin și funcționează pe bază de contracte de performanță cu autoritatea locală. Aproximativ jumătate din venituri provin din vânzarea de bilete, restul din subvenții.

Există indicatori clari de punctualitate, calitate și eficiență. Pierderile sunt asumate ca parte a politicii publice, dar sunt monitorizate strict. Sistemul este integrat regional, iar investițiile sunt constante.

BVG nu este o companie orientată spre profit, însă are o disciplină financiară și o transparență care reduc riscurile dezechilibrelor majore.

Unde se află STB între aceste două modele?

STB seamănă cu operatorii din Paris și Berlin prin faptul că nu urmărește profitul. Diferența este însă în arhitectura financiară.

În București, finanțarea depinde în mare măsură de bugetul local și de deciziile anuale. Nu există un mecanism dedicat de tipul taxei pariziene, iar contractele de performanță nu sunt la fel de clare și transparente precum cele din Berlin.

Indicatorii de lichiditate s-au îmbunătățit în ultimii ani, iar compania este stabilă din punct de vedere operațional. Totuși, marjele extrem de mici și gradul ridicat de îndatorare arată o vulnerabilitate structurală.

Care este modelul de urmat?

Nici Paris, nici Berlin nu au transport public profitabil în sens comercial. Diferența este că aceste orașe tratează mobilitatea ca pe o investiție strategică, cu finanțare stabilă și predictibilă.

Pentru București, modelul ideal ar combina:

- mecanisme de finanțare dedicate și stabile, precum în Paris;

- contracte de performanță și disciplină financiară, precum în Berlin;

- integrare metropolitană reală;

- profesionalizare constantă a managementului.

STB nu trebuie să devină o companie profitabilă în sens clasic. Dar trebuie să devină sustenabilă, eficientă și predictibilă financiar.

În final, problema nu este că STB câștigă cât o firmă mică. Problema este dacă are instrumentele necesare pentru a susține pe termen lung un sistem de transport vital pentru un oraș de peste două milioane de locuitori.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.