Romgaz a anunțat la Bursa de Valori București că a ajuns la un acord de principiu cu Azomureș pentru preluarea activității operaționale a combinatului, printr-un transfer de afacere. Mutarea vine într-un moment în care datele AGSI arată că România intră în sezonul de injecție cu depozitele de gaze umplute sub media Uniunii Europene, ceea ce pune într-o lumină nouă miza tranzacției: nu este vorba doar despre un activ industrial, ci despre legătura directă dintre gaz, îngrășăminte, securitate energetică și agricultură.
Potrivit comunicatului transmis pieței de capital, Romgaz și Azomureș au convenit asupra principalilor termeni comerciali ai tranzacției, inclusiv asupra structurii, prețului și mecanismelor aplicabile între semnarea contractului și finalizarea efectivă a preluării.
Romgaz estimează că negocierile și obținerea avizului Consiliului de Administrație pentru semnarea contractului ar putea avea loc cel târziu până la finalul lunii mai 2026.
Datele AGSI pentru 5 mai 2026 arată că România avea în depozite 9,77 TWh de gaze, ceea ce înseamnă un grad de umplere de 28,85%. Prin comparație, media Uniunii Europene era de 34,07%, cu 385,56 TWh de gaze stocate.
Diferența nu pare dramatică la prima vedere, dar devine importantă în contextul unei posibile relansări a Azomureș. Combinatul este unul dintre marii consumatori industriali de gaze din România, iar producția de îngrășăminte depinde direct de prețul și disponibilitatea gazului.
România avea, la data analizată, o capacitate tehnică de stocare de 33,86 TWh, iar gazul aflat efectiv în depozite acoperea 8,94% din consumul anual estimat. La nivelul UE, raportul era de 10,96%. Cu alte cuvinte, România nu stă critic, dar nici confortabil, mai ales dacă se adaugă presiunea unui consum industrial mai mare.
Preluarea activității operaționale Azomureș ar putea transforma Romgaz dintr-un producător și furnizor de gaze într-un jucător integrat pe lanțul gaz - industrie chimică - agricultură. Pentru companie, miza nu ar fi doar vânzarea gazului, ci valorificarea lui într-un produs cu valoare adăugată mai mare: îngrășămintele.
Aceasta este cheia economică a tranzacției. Dacă gazul este vândut ca materie primă, Romgaz rămâne în zona clasică a energiei. Dacă o parte din gaz este folosită pentru producție industrială, compania intră într-o zonă strategică, unde poate lega resursa internă de nevoile agriculturii și de securitatea alimentară.
În același timp, mutarea vine cu un risc clar: Azomureș are nevoie de gaz competitiv. Dacă prețurile cresc sau stocurile sunt tensionate, producția de îngrășăminte poate deveni dificil de susținut fără pierderi sau fără scheme de sprijin.
Romgaz nu a anunțat încă termenii finali ai tranzacției, iar acordul este doar unul de principiu. Totuși, momentul ales este relevant. România se află la începutul perioadei de refacere a stocurilor pentru iarna următoare, iar nivelul de umplere este sub media europeană.
În acest context, o eventuală repornire sau consolidare a activității Azomureș trebuie privită nu doar prin prisma pieței de capital, ci și prin prisma echilibrului energetic. Gazul din producția internă și cel din depozite devin elemente esențiale pentru orice strategie de relansare a industriei chimice.
Pentru agricultură, miza este la fel de mare. Azomureș este un producător important de îngrășăminte, iar funcționarea sa poate influența disponibilitatea și prețul inputurilor agricole. Pentru stat, tranzacția poate deveni un instrument de politică industrială, dacă este construită pe o logică de securitate energetică, nu doar pe una comercială.
Romgaz va informa piața de capital, acționarii și investitorii cu privire la finalizarea negocierilor și la obținerea avizului Consiliului de Administrație pentru semnarea contractului.
