„Romgaz priveşte activul Azomureş ca fiind un distress asset (activ aflat în dificultate, activ problematic - n. r.), pentru că, dacă ne uităm la acest activ, el a avut pierderi în ultimii ani. Dacă ne uităm la eroziunea structurală pe care toată piaţa îngrăşămintelor din Europa o are din cauza competiţiei îngrăşămintelor ieftine care vin din import, este clar că nu poţi să fii competitiv într-o piaţă unde 70% din preţul final al îngrăşământului este gazul natural şi ai Middle East-ul, Statele Unite, chiar şi China, care au gazul natural la un preţ de cinci ori mai mic. Nu poţi să fii competitiv în momentul în care ai costuri cu CO2-ul şi costuri asociate pentru respectarea Net Zero Industry Act, pentru că, odată cu această achiziţie, Romgaz trebuie să-şi asume toate investiţiile în acest combinat pentru a-l aduce la best available technology, în concordanţă cu toate reglementările europene, şi nici nu mai are rost să mai punem costul forţei de muncă, care este mai ridicat”, a explicat Popescu.

Presiunea costurilor și diferența de competitivitate

Șeful Romgaz a subliniat că diferențele de competitivitate între Europa și Orientul Mijlociu sunt majore, inclusiv din perspectiva vârstei activelor industriale.

„Ca să facem o comparaţie, noi am analizat şi piaţa din Europa şi gândiţi-vă că vârsta activului mediu al combinatelor de îngrăşăminte din Europa este de 40 de ani, pe când vârsta activelor medii ale combinatelor din Middle East este de doi-trei ani. Este foarte greu să fii competitiv în această piaţă şi modul în care noi privim acest combinat este o achiziţie, dar este şi o asumare de investiţie foarte mare pentru următorii 10 ani”, a spus acesta.

Potrivit lui Răzvan Popescu, valoarea investițiilor necesare ar fi „incomparabil mai mare decât preţul eventual al achiziţiei”.

„(Costul investiţiilor ar fi - n. r.) foarte ridicat, incomparabil mai mare decât preţul eventual al achiziţiei. Şi aceasta este numai o obligaţie care vine din Net Zero Industry Act, care trebuie să ia în calcul atât retehnologizarea liniilor de amoniac, cât şi partea de captare şi injecţie a carbonului”, a menţionat directorul general al Romgaz.

Decizie economică, nu politică

Răzvan Popescu a respins ideea că eventuala achiziție ar avea o motivație politică și a insistat că analiza este una strict economică.

„Da, în anumite condiţii, la un anumit preţ. Mereu o achiziţie o priveşti ca pe un cost al unei oportunităţi. Ce este mai profitabil pentru o companie? Să comercializeze gazul în piaţă liberă, ori să îl chimizeze, să-i aducă valoare adăugată pe lanţul valoric şi să aibă un profit mai mare? Orice companie, când ia o astfel de decizie, este luată în această cheie. Nu va fi nicio altă cheie în care vom lua această decizie. Deci, nu este o decizie politică, sub nicio formă”, a susţinut el.

În acest context, Azomureș este analizat de Romgaz nu doar ca o posibilă achiziție, ci ca un angajament investițional pe termen lung, într-un sector puternic afectat de costurile ridicate la energie, de presiunea importurilor ieftine și de noile cerințe europene privind decarbonizarea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.