La capătul autostrăzii ce traversează Johannesburg, șerpuind printre zgârie-norii săi, utilajele de construcții au scos la iveală o falie care datează de la fondarea capitalei economice sud-africane, în perioada incredibile goane după aur de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Centrul orașului este construit pe kilometri de tuneluri subterane săpate de generațiile de mineri care au extras aur din cele mai bogate zăcăminte găsite vreodată în lume.

Orașul de șase milioane de suflete a crescut în jurul unei geografii sculptate de activitatea de minerit, între puțuri cavernoase și halde de zgură, care, la rândul lor, au modelat barierele fizice ale segregării rasiale sub apartheid. Astăzi, provocarea mai degrabă poetică de a vindeca rănile geologice, dar și cele sociale, revine dezvoltatorilor care transformă un loc de divizare într-un nod de transport care leagă orașul de regiunea sa.

"Este un sit de intrare, un sit de acces", spune Richard Bennett, directorul de marketing al iProp, compania responsabilă de reabilitarea sitului. "Le va oferi locuitorilor din Johannesburg și din împrejurimi acces ușor la transport public și eficient." În anii 1880, mina a fost unul dintre primele locuri în care prospectorii au săpat cu târnăcoape și apoi cu dinamită pentru a scoate la iveală aurul care se afla la doar 40 de metri sub pământ.

După ce cele mai accesibile descoperiri de aur au fost epuizate, a fost nevoie de utilaje grele pentru a săpa mai adânc. Această crevasă asemănătoare unui canion din mijlocul orașului a fost pur și simplu umplută cu nisip și folosită ca parcare. Acum nisipul a fost îndepărtat, iar groapa va fi umplută cu un material asemănător cimentului. Acolo va fi construită o clădire de apartamente și birouri cu zece etaje, lângă o nouă stație de autobuz.

Primele mine "exploatate într-un mod haotic

Aurul exploatat cândva aici a alimentat o bogăție fabuloasă, dar și diviziuni sociale profunde, care persistă. Un studiu realizat anul trecut de Banca Mondială a arătat că, în Africa de Sud, cei mai bogați 1% dintre locuitori dețin 55% din bogățiile țării. Iar acești bogați, adică aproximativ 3 500 de persoane, dețin mai mult decât cei mai săraci 90% din populația țării, adică 32 de milioane de persoane.

Mineritul a avut un cost uman în mare parte nerecunoscut

"Aceste prime mine au fost exploatate într-un mod haotic și pripit. Nu existau planuri, mulți oameni au murit în timp ce încă săpau, în căderi de pietre și altele asemenea", spune scriitorul Fred Khumalo. Romanul său recent, "The Longest March", se concentrează asupra minerilor de culoare de la începutul Johannesburgului, care trăiau în complexe cu "condiții cu adevărat îngrozitoare". "Minerii dormeau pe blocuri de ciment. Nu existau perne, nu existau saltele. Păturile furnizate erau foarte subțiri, iar iernile din Johannesburg pot fi teribile. Oamenii se îmbolnăveau, unii mureau de frig", a declarat el pentru AFP.

În timp ce orașul se pregătea pentru războiul dintre coloniștii britanici și albii afrikaneri din 1899, minele s-au închis brusc și aprovizionarea a fost întreruptă, provocând revolte. În deceniile care au urmat, minerii de culoare care își construiseră case în zonă au fost evacuați cu forța. În timpul apartheidului, negrii trebuiau să prezinte un permis pentru a intra în oraș.

Citește și Orașul unde Wi-Fi-ul este interzis pe motive foarte întemeiate

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.