Potrivit studiului, elaborat de think-tank-ul ”La Fabrique de l'Industrie” în colaborare cu firma de consultanță Olivier Wyman, criza energetică din Europa amenință 154.500 de locuri de muncă în industrie pe termen mediu, adică "aproape 6%" din cei 2,7 milioane de angajați cu normă întreagă în acest domeniu. 

Din acest total, reducerea a 117.000 de posturi este consecință directă a "dublării prețurilor la energie în Europa, în timp ce au rămas relativ stabile în restul lumii", cu precădere în Statele Unite, unde sectorul industrial a fost sprijinit de legea reducerii inflației (IRA), vădit protecționistă, a administrației președintelui Joe Biden.

Alte 37.500 de locuri de muncă ar urma să fie pierdute din cauza "urmărilor negative ale punerii în aplicare a mecanismului de ajustare a emisiilor de carbon la frontiere (MACF)", aflat în discuție la Bruxelles pentru reglementarea emisiile de gaze cu efect de seră ale produselor importate în Europa, se arată în studiu.

Acest mecanism include eliminarea treptată a cotelor gratuite de emisii de CO2 de care au beneficiat sectoare întregi ale industriei grele începând din 2013 pentru a le încuraja să-și decarbonizeze activitățile prin evitarea relocalizării. În curând, aceste companii vor trebui să plătească pentru drepturile lor de poluare.

Cu toate acestea, în timp ce introducerea MACF a fost considerată la un moment dat ca o modalitate de a pune capăt "dumpingului climatic" al anumitor puteri comerciale, industriașii subliniază deficiențele sistemului: ei susțin în special că MACF nu va taxa decât intrările pe piața internă europeană și va greva asupra competitivității exporturilor europene "în fața concurenților străini, care nu se vor confrunta cu asemenea costuri".

Pentru ca producătorii europeni și non-europeni să fie pe picior de egalitate, MACF ar fi trebuit să funcționeze "invers" pentru exporturi, prin scutirea acestora de prețul carbonului plătit în timpul producției în Europa. Nu aceasta a fost alegerea inițială", se arată în studiu.

În al doilea rând, întrucât MACF nu acoperă decât câteva intrări industriale de bază importante (aluminiu, oțel etc.) și nu întregul lanț valoric, importatorii europeni ar putea fi încurajați să opteze pentru importurile de produse finite sau semifinite în loc să se orienteze către sectorul manufacturier francez, care va plăti costul carbonului în toate cazurile.

Analiza grupului de reflecție coprezidat de doi mari grei ai industriei franceze, Louis Gallois și Pierre-André de Chalendar, conduce la ideea "contraintuitivă" că "sectoarele cele mai amenințate de MACF sunt tocmai cele pe care acesta ar trebui să le protejeze", adaugă documentul.

Sectoarele cele mai expuse sunt cele mai mari consumatoare de energie: metalurgia, hârtia și cartonul și industria chimică, unde proporția locurilor de muncă amenințate este de 33%, 20% și, respectiv, 16%, potrivit studiului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News