Propunerile de pace pentru Ucraina atribuite președintelui american Donald Trump, dezvăluite de Wall Street Journal și citate de Reuters, conturează un scenariu în care Statele Unite și Rusia par să își revendice dreptul de a decide direcția economică și energetică a Europei. Dincolo de detalii, documentele prezintă o arhitectură a viitorului continentului în care Uniunea Europeană devine un actor secundar pe propriul teritoriu, iar marile decizii sunt negociate în afara ei.

Un plan economic mai amplu decât un acord de pace

Planul nu seamănă cu o propunere clasică de pace, ci cu un set de realinieri strategice între Washington și Moscova. În centrul propunerilor se află un concept care amintește de marile conferințe postbelice: două puteri globale discută termenii unei noi ordini europene, iar continentul însuși apare mai degrabă ca o variabilă într-o ecuație geopolitică decât ca participant la negocieri.

Nucleul planului constă în trei componente majore: folosirea activelor suverane rusești înghețate în Europa, reluarea exporturilor energetice rusești către Vest și oferirea unui acces extins al companiilor americane la resursele strategice ale Rusiei. Toate acestea sunt teme definitorii pentru securitatea și autonomia economică a Uniunii Europene, dar care, în forma analizată de WSJ, ar fi negociate direct între SUA și Rusia fără consultarea reală a liderilor europeni.

Activele rusești înghețate: resurse europene administrate de companii americane

Europa a fost cea care a blocat peste 200 de miliarde de dolari în active rusești după invadarea Ucrainei. Planul lui Trump sugerează însă ca firme financiare americane să primească acces la aceste fonduri pentru proiecte în Ucraina, inclusiv pentru dezvoltarea unui mare centru de date alimentat de centrala nucleară Zaporijie, aflată acum sub controlul Rusiei.

Pentru Europa, apar două probleme majore. Pe de o parte, activele aflate pe teritoriul său devin instrumente financiare gestionate în primul rând de SUA. Pe de altă parte, această schimbare marchează o trecere simbolică: sancțiunile europene devin materie primă într-o strategie economică americano-rusă în care rolul inițial al UE se estompează.

Este exact tipul de situație care alimentează sentimentul că, în acest plan, Europa nu este coautora deciziilor, ci doar cadrul în care acestea se vor aplica.

Citește și: Zelensky respinge cererea Rusiei inclusă în planul de pace promovat de Trump

Redeschiderea fluxurilor energetice rusești: o lovitură directă la eforturile europene din ultimii trei ani

Unul dintre obiectivele declarate ale UE după 2022 a fost ruperea dependenței energetice de Rusia. A fost un proces costisitor, politic și economic, dar considerat esențial pentru securitatea continentului.

Planul atribuit lui Trump propune însă exact contrariul: restabilirea fluxurilor de energie rusească către Europa Occidentală și către piața globală.

Această inversare sugerată într-un document negociat între Washington și Moscova transmite un mesaj cu o greutate enormă: viitorul energetic al Europei ar putea fi decis în urma unui acord în care Europa nu ocupă locul principal. Un oficial european citat de WSJ a comparat situația cu o „versiune economică a conferinței de la Ialta”, în care destinele continentului au fost trasate de puteri externe.

^{Donald Trump, în fața hărții Ucrainei care arată teritoriile dorite de Rusia}

Accesul american la resursele strategice ale Rusiei: o realiniere a intereselor globale fără Europa

Planul mai include și accesul companiilor americane la resurse strategice rusești, precum pământurile rare și forajul petrolier în zone arctice. Pentru Europa, această perspectivă este problematică pentru că o privează de oportunitatea de a participa la reconstrucția economică a regiunilor strategice din estul continentului.

În această arhitectură, SUA și Rusia își împart domenii economice și energetice cruciale, în timp ce Europa este invitată doar să accepte noua ordine, fără a avea spațiu real de negociere.

O Europă redusă la rolul de spațiu negociat, nu de actor negociator

Privind ansamblul planului, imaginea care se conturează este aceea a unui continent tratat ca teritoriu politic și economic asupra căruia se pot lua decizii externe. Deși Uniunea Europeană este unul dintre actorii centrali ai sancțiunilor împotriva Rusiei și principalul susținător financiar al Ucrainei, în această viziune strategică pare să nu aibă un loc egal la masa deciziilor.

Reacția europeană – reflectată prin comparația cu Ialta – dezvăluie temerea esențială: SUA și Rusia ar putea încerca o repoziționare a sferelor de influență pe continent, într-un moment în care Europa nu are încă mecanisme de apărare politică și economică suficient de consolidate pentru a se opune.

Războiul din Ucraina devine catalizatorul unei negocieri globale care depășește Europa

În final, ceea ce surprinde cel mai mult în planul descris de WSJ este nu doar conținutul tehnic, ci modul în care poziționează Europa. Nu ca actor strategic autonom, ci ca element într-o formulă de echilibru între Washington și Moscova.

Este o readucere la viață a unei logici geopolitice pe care Europa spera să o fi depășit: lumea în care marile puteri negociază peste capul ei, iar continentul trebuie să se adapteze la înțelegeri care îi afectează direct economia, energia și securitatea.

Pentru liderii europeni, provocarea devine una de identitate: cum își poate păstra Europa rolul de putere autonomă într-o lume în care chiar aliații săi istorici o pot trata ca pe un spațiu în care se trasează limite și se împart interese?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.