”Mă frapează oboseala copleșitoare despre care vorbesc majoritatea: de multe ori nu mai au puterea să gătească, să facă duș, cu atât mai puțin să se întoarcă la muncă sau la studii”, spune Dominique Salmon, specialist în boli infecțioase la Hôtel -Dieu, din Paris. Este cu adevărat special, chiar și efectele mononucleozei nu sunt atât de debilitante. "Și dacă s-ar rezuma doar la această oboseală post-virală... Mulți se plâng de dificultăți de respirație, tahicardie, dureri de cap, probleme de memorie și atenție, dureri articulare, dar și erupții cutanate, probleme circulatorii, diaree, ca să nu mai vorbim de pierderea gustului și a mirosului. ... Cu teama că aceste patologii vor deveni cronice”.

Serviciile Spitalului de Asistență Publică din Paris au identificat nu mai puțin de 50 de manifestări diferite ale formelor lungi de COVID-19. „Multe dintre aceste simptome care sunt dificil de asociat cu coronavirusul, creează confuzie”, subliniază Olivier Robineau, de la centrul spitalului Gustave-Dron, din Tourcoing, care coordonează un studiu național în Franța pe această temă, relatează Science & Vie.

"La început, acești pacienți nu au fost luați în serios, unii medici au avut impresia că au asistat la același fenomen ca și pentru boala Lyme, respirația Dominique Sal-mon. De fapt, scanările și radiografiile nu dau adesea nimic, dar suferința este foarte reală” . Real și răspândit. Conform mai multor studii efectuate în întreaga lume, în jur de 20% din „Covidul ușor” prezintă încă cel puțin un simptom după 3 luni; o monitorizare efectuată în Insulele Faroe a dus chiar la o rată de 53% după 4 luni! Din fericire, starea se sănătate la unii pacienți se îmbunătățește și ”putem spera că într-un an toate aceste simptome vor dispărea”, spune Olivier Robineau.

Citește și: De luni, toată lumea se vaccinează. Cum te programezi

Dar de ce atâta suferință?

Oamenii de știință se pierd în presupuneri. Poate că SARS-CoV-2 rezistă mai mult decât se aștepta în organism și continuă să funcționeze la trei luni de la infecția inițială, virusul a fost într-adevăr găsit în zona nazofaringiană sau în intestinele unor pacienți. „Trebuie să studiem această cale, dar sunt sceptic: seamănă cu modul de acțiune al virusurilor herpetice, nu cu cel al coronavirusurilor”, a spus Olivier Robineau. O altă ipoteză este că infecția cu SARS-CoV-2 ar declanșa reacții imune dezordonate, ducând la sindroame inflamatorii cronice - cam cum este boala Kawasaki observată la unii copii. „Anumite simptome luate împreună ne fac să ne gândim la un atac la sistemului nervos vegetativ, spune Dominique Sal-mon. De fapt, analizele efectuate până acum în spital sunt prea superficiale și nu fac posibilă o concluzie. Trebuie practicat RMN-uri funcționale, biopsii profunde, analize genetice ... "

TOTUL trebuie explorat

„De asemenea, nu ar trebui să neglijăm aspectele psihologice, care pot duce la somatizare în acest context dureros, notează Olivier Robineau. De fapt, va trebui să explorăm totul, de la biologie psihologică la cea fundamentală. Și comparăm aceste cazuri de COVID-19 lung cu restul populației, pentru a vedea dacă există predispoziții. Trebuie să înțelegem că devine o problemă de sănătate publică” spune Dominique Sal-mon. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.