Decizia Comisiei Europene: România nu măsoară corect calitatea aerului

Comisia Europeană a decis, la 11 decembrie 2025, să trimită România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru nerespectarea obligațiilor care îi revin în baza Directivelor privind calitatea aerului înconjurător (Directiva 2008/50/CE și Directiva 2004/107/CE). Executivul comunitar arată că România nu s-a asigurat că rețeaua sa națională de monitorizare îndeplinește cerințele legale privind numărul, tipul și amplasarea punctelor de măsurare, precum și obiectivele de calitate a datelor.

Potrivit Comisiei, aceste obligații sunt esențiale pentru a obține măsurători corecte ale principalilor poluanți și pentru a permite un management eficient al calității aerului. Cu toate acestea, în pofida avertismentelor transmise încă din 2017 și a unui aviz motivat emis în 2023, deficiențele persistă, inclusiv în cazul poluanților precum PM10, PM2,5, dioxid de sulf, oxizi de azot, metale grele și benzo(a)piren. Bruxelles-ul consideră că rețeaua actuală nu furnizează date complete și fiabile, așa cum prevede legislația UE.

Întrebările redacției: ce face Garda de Mediu, concret, în București și Ilfov

În acest context, redacția DCBusiness a solicitat Gărzii Naționale de Mediu (GNM) clarificări privind monitorizarea directă a calității aerului în Capitală și în județul Ilfov, apreciind în același timp intensificarea controalelor asupra activităților poluante. Întrebările au vizat existența unor senzori de măsurare deținuți și administrați direct de GNM, independent de rețeaua Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM) sau de inițiative private, precum și intenția de a dezvolta o rețea proprie, cu date publice în timp real.

De asemenea, a fost ridicată problema dacă absența unei astfel de rețele limitează capacitatea Gărzii de a interveni rapid în zonele cu niveluri ridicate de poluare.

Reacția oficială: drone cu senzori, dar fără rețea de monitorizare

În răspunsul transmis redacției, Garda Națională de Mediu precizează că, în prezent, deține echipamente aeropurtate – UAV-uri (drone) – achiziționate prin fonduri PNRR și POIM, dotate cu senzori pentru măsurarea unor parametri ai calității aerului. Acestea au însă un rol exclusiv de sprijin operativ în activitățile de control și monitorizare punctuală, în special în zonele unde există suspiciuni de poluare.

GNM subliniază clar că aceste echipamente nu fac parte dintr-o rețea de monitorizare a calității aerului și nu pot substitui sistemele naționale de măsurare gestionate de autoritățile competente, precum ANPM. Mai mult, instituția arată că, potrivit atribuțiilor sale legale, nu are responsabilitatea de a organiza sau opera o rețea de monitorizare a calității aerului.

Scopul utilizării dronelor este identificarea surselor de poluare și sprijinirea aplicării măsurilor necesare pentru reducerea emisiilor punctuale, nu furnizarea de date publice continue privind calitatea aerului.

Fără planuri pentru o rețea proprie de senzori

Garda Națională de Mediu precizează explicit că nu are intenția de a instala senzori pentru monitorizarea continuă a calității aerului și nici de a dezvolta o rețea proprie, fie prin PNRR, fie prin alte programe de digitalizare. Instituția se bazează pe datele colectate de Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA), administrată de ANPM, care include în prezent 152 de stații de monitorizare continuă la nivel național, grupate în 41 de centre locale.

Datele furnizate de aceste stații sunt publice și pot fi consultate pe platforma oficială www.calitateaer.ro , fiind colectate și transmise de agențiile locale pentru protecția mediului.

O vulnerabilitate structurală, în plin conflict cu Bruxelles-ul

Poziția Gărzii Naționale de Mediu vine într-un moment sensibil, în care Comisia Europeană tocmai a decis sesizarea CJUE, invocând tocmai deficiențe structurale ale sistemului de monitorizare. Deși GNM susține că lipsa unei rețele proprii nu intră în atribuțiile sale legale, situația ridică semne de întrebare privind capacitatea statului român de a reacționa rapid și coordonat la episoadele de poluare severă, mai ales în zonele urbane aglomerate precum București-Ilfov.

În lipsa unor date independente, continue și ușor accesibile, responsabilitatea rămâne fragmentată între instituții, iar România riscă nu doar sancțiuni financiare, ci și perpetuarea unui sistem care nu oferă cetățenilor o imagine clară asupra aerului pe care îl respiră.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.