”Când vorbim de încredere în sistemul financiar, trebuie să ne raportăm la nivelul de educație financiară. Pentru că încrederea într-un sistem se obține pe două căi. Pe de o parte prin creșterea gradului de profesionalizare a serviciilor pe care le oferă sistemul financiar, iar pe altă parte înțelegerea de către publicul larg a mecanismului în care funcționează. Iar asta se poate obține prin educație financiară”, a explicat profesorul universitar la evenimentul organizat de DC Media Group.

Se câștigă greu, se pierde repede

Prin urmare, a subliniat el, ”atâta vreme cât sistemul reușește să funcționeze corect, iar persoanele înțeleg mecanismul de funcționare a sistemului financiar, atunci se capătă și încredere. Este un proces care se câștigă în timp, dar care, din păcate se pierde foarte repede. Pentru că orice sincopă în funcționare, afectează pe termen lung încrederea. Din fericire, pe zona asigurărilor de viață nu au fost probleme și nu s-a zdruncinat, ca să spunem așa, încrederea în acest sistem”, a subliniat Marian Siminică. 

Trei direcții, trei etape

”Pentru că tot s-a disctutat foarte mult despre rolul educației financiare în dezvoltarea pieței asigurărilor, aș dori să punctez câteva elemente legate de aceste aspecte, pentru că educația financiară, în toate manualele de educație, în cursul și în practică se centrează pe trei direcții: cunoștințe, abilități și comportamente. Ceea ce înseamnă că, într-o primă etapă, persoanele să știe de existența acelor produse, dar nu este suficient pentru a le accesa. Apoi, trebuie să le înțeleagă și, în următoarea etapă, să le aplice. În zona asigurărilor obligatorii, se cam arde etapa din mijloc. Știu despre existența unor asigurări obligatorii și o aplică, pentru că altfel ia amendă. Este posibil ca, de foarte multe ori, să nu o înțeleagă și, de aici, și riscul unor probleme ulterioare”, a spus profesorul directorul executiv al ISF.

Ciclul trebuie realizat complet

În schimb, în zona asigurărilor facultative, a continuat el, ”nu cred că sunt persoane dispuse să treacă la acțiune, să încheie o poliță de asigurare facultativă, dacă nu îi înțelege rolul. Deci, dincolo de cunoștințe, are nevoie și de abilități de a înțelege rolul acelei asigurări, cu ce-l ajută și numai după aceea va veni să achiziționeze produsul respectiv. Deci ciclul trebuie realizat complet. Mai sunt situații pe zona asigurărilor facultative când ele devin obligatorii. De exemplu, o persoană dorește să ia un credit și trebuie să-și asigure locuința, bunul pe care l-a cumpărat pe credit. Și aici este posibil să treacă de zona de înțelegere, pentru că banca îi impune o asigurare facultativă, dar care devine obligatorie. 

Aș vrea să punctez tocmai aceste diferențe pe care le-am constatat la consumatorul de servicii financiare, între nivelul de cunoștințe și, repectiv, comportamentul lor. Noi derulăm periodic studii cu privire la percepția consumatorilor de servicii financiare vizavi de achiziția unor asemenea produse și am constatat diferențe mari între nivelul de cunoștințe și comportament”, a spus Marian Siminică. 

Continuarea o puteți afla urmărind întreaga conferință, care a beneficiat de o participare de excepție. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News