În nota de fudamentare a proiectului, iniţiativa legislativă se motivează prin faptul că proiectul are ca obiectiv "corectarea unei inechităţi fiscale profunde, resimţite de majoritatea cetăţenilor români care deţin o singură locuintă utilizată ca domiciliu.

În forma actual, Codul fiscal nu diferenţiază între locuinţa personal, destinată traiului zilnic, şi alte tipuri de proprietăţi imobiliare deţinute în scop
investiţional sau patrimonial. Această lipsă de distincţie generează o formă indirectă de dublă impozitare, venitul folosit pentru achiziţia locuinţei a fost deja supus impozitării, iar ulterior contribuabilul este taxat anual, indiferent de scopul în care este utilizată proprietatea".

Exemplul Italiei

"Statul are obligaţia constituţională de a protej a dreptul la proprietate şi de a asigura un regim fiscal echitabil, proportional şi predictibil. Scutirea propusă se aplică exclusiv asupra unei singure locuinţe utilizate ca domiciliu, fără caracter de investiţie, pentru care contribuabilul nu obţine beneficii economice, ci doar îşi exercită un drept fundamental, acela de a avea un cămin. Mai mult, în majoritatea cazurilor, valoarea impozitului anual pentru această locuinţă este redusă, ceea ce face ca efectul bugetar să fie marginal, dar impactul social, semnificativ.

De exemplu, Italia oferă un precedent solid în materie de echitate fiscală, prin scutirea de la plata impozitului IMU (Imposta Municipale Unica) pentru locuinţa de domiciliu, cu excepţia proprietăţilor de lux. Măsura este aplicată unitar la nivel national, are criterii clare şi verificabile (utilizarea efectivă ca reşedinţă principal ă şi lipsa altor locuinţe în proprietate) şi nu generează dezechilibre bugetare.

Adoptarea unui principiu similar în legislaţia fiscal ă din România ar alinia sistemul national la bunele practici europene, oferind protecţie locativă cetăţenilor care deţin o singură locuinţă şi întărind încrederea contribuabililor în corectitudinea politicilor fiscale", se mai arată în document.

Cum s-ar putea aplica proiectul

În nota de fundamentare se explică: scutirea propusă se aplică strict unei singure locuinţe de domiciliu per contribuabil, pentru maximum 120 m² din suprafaţa utilă a clădirii şi terenul aferent, ceea ce limitează impactul fiscal. Marea majoritate a cetăţenilor români deţin o singură locuinţă, ceea ce face ca măsura să aibă un caracter echitabil şi general aplicabil. Regimul de impozitare pentru celelalte bunuri imobile, locuinţe suplimentare, proprietăţi de vacanţă sau deţinute in scop investiţional, rămâne neschimbat, menţinând stabilitatea bazei de impozitare. Aplicarea scutirii este prevăzută direct prin lege, nefiind condiţionată de hotărâri ale autorităţilor locale, ceea ce asigură uniformitate, predictibilitate şi egalitate de tratament intre contribuabili, indiferent de localitate.

Aplicarea scutirii este condiţionată de declararea explicit a locuinţei ca domiciliu şi de depunerea documentelor justificative privind dreptul de
proprietate sau coproprietate. Această procedură va conduce la creşterea gradului de conformare fiscal voluntară, prin corelarea directă a facilităţii cu obligaţiile declarative, va clarifica regimul fiscal al reşedinţei principale, eliminând ambiguităţile şi practicile administrative neunitare şi va simplifica procesul de administrare fiscală, oferind contribuabililor predictibilitate, iar autorităţilor locale un volum de muncă redus şi o evidenţă mai clară". 

Documentul poate fi studiat aici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.