România mai are de tras 4,9 miliarde euro din PNRR. Pîslaru spune care este condiția-cheie

România mai are de atras 4,9 miliarde euro brut din componenta de granturi a Planului Național de Redresare și Reziliență, iar cheia pentru încasarea acestor bani stă în două condiții: investiții finalizate sau suficient de avansate pentru a fi închise până la 31 august și reforme adoptate la timp. Ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, susține că are un plan prin care România poate primi toți banii nerambursabili din PNRR, însă avertizează că riscul cel mare nu este neapărat la proiecte, ci la reformele restante, care pot aduce penalizări uriașe.

Pîslaru a explicat, la Digi24, că România are o alocare totală de 13,57 miliarde euro sub formă de granturi, adică bani nerambursabili. Din această sumă, țara a încasat până acum 5,229 miliarde euro din cererile de plată 1, 2 și 3, fără a include prefinanțarea primită la începutul programului.

Potrivit ministrului, România urmează să mai încaseze 2,966 miliarde euro, bani aferenți cererii de plată 4 și unor sume recuperate din cererea de plată 3. După această încasare, absorbția pe granturi ar ajunge la aproximativ 66,5%, ceea ce, spune Pîslaru, ar scoate România din zona de jos a clasamentului european privind PNRR.

Cât mai are România de tras din granturile PNRR

După încasarea sumelor aflate acum în procedură, România ar mai avea de atras aproximativ o treime din granturile PNRR. În valoare brută, suma este de 4,9 miliarde euro. Dacă se scade prefinanțarea de 13%, suma efectivă rămasă de tras este de aproximativ 4,2 miliarde euro.

Diferența dintre suma brută și suma corectată este importantă pentru că arată cât trebuie justificat în relația cu Comisia Europeană și cât ar urma să intre efectiv, după regularizările specifice mecanismului PNRR. Practic, România trebuie să demonstreze că are investiții eligibile și reforme îndeplinite pentru valoarea rămasă, dar încasarea efectivă se calculează după regulile deja stabilite în program.

Pîslaru susține că există proiecte de investiții pe care România se poate baza. El vorbește despre proiecte terminate sau fezabil de terminat până la 31 august, cu o valoare de aproximativ 5 miliarde euro. Această marjă este esențială, pentru că suma proiectelor trebuie să acopere banii rămași de atras.

Nu ajunge ca proiectele să existe. Trebuie terminate și documentate

Ministrul a explicat că prima condiție pentru tragerea banilor este finalizarea investițiilor și transmiterea documentelor la timp. Asta înseamnă că proiectele nu pot rămâne doar în stadiul de lucrări avansate sau promisiuni administrative. Pentru ca România să primească banii, investițiile trebuie închise, documentate și puse în forma cerută de Comisia Europeană.

Termenul indicat de Pîslaru este 31 august. Până atunci, România trebuie să finalizeze investițiile care pot fi decontate și să scoată documentele necesare pentru trimiterea lor în circuitul de plată. În lipsa acestor documente, chiar și un proiect realizat fizic poate deveni problematic dacă nu poate fi dovedit la timp.

Aceasta este una dintre vulnerabilitățile majore ale PNRR: programul nu funcționează ca o simplă rambursare de facturi, ci ca un mecanism legat de ținte, jaloane și dovezi administrative. Banii nu vin doar pentru că există lucrări, ci pentru că statul poate arăta, în forma cerută, că investiția a fost realizată conform angajamentelor asumate.

Reformele sunt marea problemă

A doua condiție este și cea mai sensibilă politic: reformele. Pîslaru spune că banii pentru investiții sunt legați de reformele asumate de România în fața Comisiei Europene. Cu alte cuvinte, chiar dacă proiectele de investiții sunt gata, statul poate pierde bani dacă nu adoptă reformele care vin „în oglindă” cu aceste investiții.

Ministrul a avertizat că există un stoc de reforme restante care ar putea genera penalități de peste 11 miliarde euro dacă nu se face nimic. Această sumă ar putea afecta nu doar granturile, ci și partea de împrumuturi din PNRR. Este, practic, cel mai dur avertisment din declarația sa: România poate avea proiecte, dar fără reforme riscă să piardă bani la o scară mult mai mare decât suma rămasă de tras din granturi.

Planul Guvernului, potrivit lui Pîslaru, este ca reformele esențiale să fie adoptate până la finalul lunii august. Problema este că aceste reforme sunt complicate politic și ating zone sensibile: salarizarea bugetară, infrastructura de apă și urbanismul.

Legea salarizării, prima mare miză

Una dintre reformele importante menționate de Pîslaru este Legea salarizării. Ministrul spune că a cerut de la Ministerul Finanțelor date despre buget și că se lucrează, sub egida Președinției, la un acord politic. Scopul este ca proiectul să nu fie scos în consultare publică și trimis ulterior în Parlament fără un consens minim.

Pîslaru a subliniat că noua lege nu poate fi construită pe ideea că statul își permite un buget mai mare. Dacă se pornește de la ipoteza unor bani care nu există, spune el, există riscul ca proiectul să nu poată fi adoptat.

Ministrul a mai afirmat că există deja principii privind grilele, coeficienții și gradele, pregătite cu sprijinul Băncii Mondiale. El a transmis că aceste principii au fost lucrate chiar de PSD și că se așteaptă ca partidul să nu respingă acum propriile soluții tehnice. Din această perspectivă, Legea salarizării devine nu doar o reformă administrativă, ci și un test de coerență politică.

Legea apelor și miza de peste 700 de milioane euro

A doua reformă invocată este Legea apelor. Pîslaru spune că aceasta ar trebui să asigure resurse pentru baraje și proiecte de infrastructură prin colectarea directă de bani de la cei care gestionează apa din România.

Miza financiară este mare. Potrivit ministrului, adoptarea acestei reforme ar putea salva peste 700 de milioane euro. Pîslaru admite că subiectul are o miză politică, mai ales după dezbaterea publică generată de ministrul de la USR pe această temă, dar consideră că există o variantă fezabilă dacă se merge pe scenariul cel mai mic indicat de Banca Mondială.

În esență, reforma ar trebui să creeze o sursă de finanțare mai clară pentru infrastructura de apă, inclusiv pentru lucrări importante precum barajele. Fără această reformă, România riscă să piardă bani legați de proiecte care depind de această arhitectură instituțională și financiară.

Codul urbanismului, blocat în Parlament

A treia reformă importantă este Codul urbanismului, un proiect care stă de mult timp în Parlament. Pîslaru a indicat că unul dintre blocajele principale ține de împărțirea atribuțiilor între Primăria Generală și primăriile de sector în privința actelor de urbanism.

Ministrul spune că a venit momentul ca această dispută să fie tranșată, dacă România nu vrea să piardă un miliard de euro. Mesajul este direct: neînțelegerile administrative și politice din București pot ajunge să blocheze bani europeni importanți.

Codul urbanismului este o reformă cu impact larg, pentru că afectează modul în care se aprobă construcțiile, proiectele de dezvoltare și investițiile imobiliare. În contextul PNRR, însă, miza depășește zona urbanistică și devine una financiară: adoptarea sau blocarea reformei poate influența direct banii europeni pe care România îi mai poate încasa.

Planul depinde de un acord politic rapid

Din explicațiile lui Pîslaru rezultă că România nu mai are mult timp la dispoziție. Termenul de 31 august apare ca reper critic atât pentru investiții, cât și pentru reforme. Până atunci, Guvernul trebuie să închidă proiecte, să pregătească documente și să obțină susținere politică pentru acte normative complicate.

De aceea, planul nu este doar administrativ, ci profund politic. Fără o majoritate care să accepte reformele, banii pot fi pierduți sau diminuați. Fără ministere și beneficiari care să finalizeze proiectele, nici reformele nu sunt suficiente. Cele două condiții trebuie îndeplinite împreună.

Pîslaru încearcă să transmită că România are încă o șansă să tragă toți banii nerambursabili din PNRR, dar această șansă depinde de o cursă contra cronometru. Investițiile trebuie terminate, documentele trebuie depuse, iar reformele trebuie adoptate înainte ca fereastra de timp să se închidă.

În traducere simplă, România nu mai este în punctul în care poate promite că va face. Trebuie să arate ce a făcut, să dovedească prin documente și să treacă reformele care condiționează plata. Altfel, miliardele din PNRR pot rămâne pe hârtie.