Piața avizelor tehnice de racordare (ATR) din România rămâne un teren fertil pentru speculă. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), avertizează într-o analiză recentă că măsurile destinate eliminării proiectelor "fantomă" din sectorul energetic au fost blocate. Deși Guvernul condus de Ilie Bolojan a încercat să impună reguli stricte, inițiativa nu se mai aplică, lăsând rețeaua blocată de proiecte fără finanțare.
Situația sistemului energetic național este critică din punct de vedere administrativ. România a emis ATR-uri pentru o capacitate totală de peste 80.000 MW, deși consumul actual de putere este de doar 9.000 MW. În plus, alte proiecte care însumează 30.000 MW se află în diverse stadii de lucru.
Analiza AEI scoate la iveală un peisaj dezolant al "investitorilor" din domeniu.
"Datele dure sunt acestea: într-un eşantion de 722 de firme cu circa 72.000 MW capacitate aprobată, 76% aveau cifră de afaceri zero, 78% nu aveau niciun angajat, iar peste jumătate aveau capital social sub 10.000 lei. O mare parte din piaţa ATR nu este piaţă de investiţii, ci piaţă de opţiuni speculative pe capacitate de reţea", transmite Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
Ordonanța de Urgență propusă urmărea să impună bariere financiare serioase pentru a tria investitorii reali de cei speculativi. Planul Guvernului includea o garanție de 30 euro/kW instalat, la care se adăugau taxe suplimentare pentru participarea la licitațiile de capacitate.
Pentru un investitor, efortul financiar ar fi fost considerabil:
Dacă pentru micii speculanți aceste sume reprezentau eliminarea automată din piață, pentru antreprenorii locali mari, taxele puteau duce la o concentrare a pieței în mâna fondurilor de investiții străine.
Președintele AEI subliniază că, deși intenția eliminării speculei este corectă, mecanismul era incomplet și putea pedepsi pe nedrept firmele serioase. Principala problemă o reprezintă întârzierile cauzate chiar de instituțiile statului.
"Într-un sistem corect, în OUG ar fi trebuit să existe reguli explicite: suspendarea termenelor dacă întârzierea este cauzată de o autoritate publică; dovada diligenţei investitorului; interdicţia executării garanţiei dacă blocajul este exclusiv administrativ; mecanism de contestaţie rapidă, nu proces de 3-5 ani", mai transmite Dumitru Chisăliță.
Fără aceste protecții, există pericolul ca un investitor de bună-credință să piardă garanția din cauza birocrației.
O altă critică majoră adusă formei actuale a reglementării vizează destinația banilor încasați din garanții. Chisăliță susține că sumele nu trebuie să devină profit pentru operatorii de distribuție (firme private), ci trebuie să revină în sistem.
"Ca principiu de guvernanţă, ar fi mult mai corect ca garanţiile executate să meargă într-un cont separat, într-un fond de dezvoltare a reţelei, cu raportare publică anuală şi cu deducere explicită din tarifele viitoare, nu în profitul contabil discreţionar al operatorului. Altfel, percepţia este toxică: investitorul pierde, operatorul câştigă, statul scapă de responsabilitate", mai arată Dumitru Chisăliță.
Soluția optimă necesită un echilibru între duritatea financiară și protecția juridică. Pentru ca România să își modernizeze cu adevărat sistemul energetic, este nevoie de:
Garanții financiare substanțiale pentru trierea proiectelor.
Termene procedurale previzibile pentru autorități.
Conturi escrow pentru gestionarea transparentă a garanțiilor sub supravegherea ANRE.
