Inspectorii ANAF, recompensați pentru controale și sechestre. Cine îi oprește să facă abuzuri

Angajații ANAF care contribuie la creșterea încasărilor bugetare, la instituirea și valorificarea sechestrelor sau obțin rezultate importante în activitatea de control vor putea primi recompense anuale de până la trei salarii de bază. Noile reguli se aplică activității desfășurate începând cu 2027, ceea ce înseamnă că primele bonusuri anuale vor putea fi plătite, în principiu, în 2028.

Hotărârea Guvernului nr. 685/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 731 din 31 august, stabilește metodologia de recompensare a personalului Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Actul pune însă și o problemă sensibilă: în forma actuală, printre criterii se află nu doar banii efectiv aduși la buget, ci și „frecvența” și „valoarea constatărilor” din controale, precum și contribuția la sechestrarea bunurilor.

Rămâne astfel esențial modul în care Ministerul Finanțelor va stabili anual indicatorii și, mai ales, ponderea fiecăruia. Un sistem care recompensează sumele efectiv încasate și menținute după contestații poate crește eficiența ANAF. Unul care pune accentul pe valoarea inițială a deciziilor de impunere sau pe numărul sechestrelor poate încuraja controalele agresive și măsurile disproporționate.

Până la trei salarii de bază pentru unele structuri

Metodologia împarte personalul ANAF în trei niveluri de recompensare.

Nivelul 1 permite acordarea unui bonus anual de cel mult trei salarii de bază personalului de execuție și de conducere care lucrează în domenii precum:

• antifraudă fiscală;
• executare silită;
• managementul riscurilor de neconformare;
• atragerea răspunderii patrimoniale;
• evidența pe plătitor;
• registrul contribuabililor;
• monitorizarea veniturilor;
• managementul informației;
• acorduri de preț în avans și proceduri amiabile.

Nivelul 2 permite acordarea a maximum două salarii de bază pentru personalul care desfășoară sau coordonează inspecții fiscale, verificări ale situației fiscale personale, executări silite în cazuri speciale, activități juridice sau activități de management al resurselor umane și pregătire profesională.

Celelalte categorii de personal pot primi, la nivelul 3, cel mult un salariu de bază.

Încadrarea într-un nivel nu garantează însă plata sumei maxime și nici nu transformă recompensa într-un drept salarial permanent. Valoarea totală a bonusurilor acordate într-un an nu poate depăși 12% din cheltuielile cu salariile de bază prevăzute în bugetul ANAF.

Mai mult, plata este condiționată de realizarea programului de încasări stabilit de Ministerul Finanțelor, de evaluarea profesională individuală și de rezultatele structurii în care lucrează angajatul. Metodologia oficială prevede că recompensa se acordă o singură dată pe an și este plătită în anul următor celui evaluat. Hotărârea Guvernului nr. 685/2026

Ce va conta la acordarea bonusurilor

Lista criteriilor este extinsă și nu se limitează la colectarea propriu-zisă. Printre elementele care pot influența recompensa se află:

• contribuția personală la încasarea veniturilor bugetului general consolidat;
• contribuția efectivă la sechestrarea bunurilor pentru recuperarea creanțelor sau pentru confiscare;
• periculozitatea și dificultatea acțiunilor;
• activitatea de control fiscal și de colectare;
• recuperarea creanțelor în insolvență;
• reprezentarea ANAF în instanță;
• analiza de risc;
• valorificarea rapidă a bunurilor confiscate;
• competența profesională și disponibilitatea pentru sarcini suplimentare;
• frecvența, natura, dificultatea și valoarea constatărilor din controale;
• complexitatea procesului de constatare a abaterilor.

Propunerile privind angajații care primesc bonusuri vor fi făcute de conducătorii structurilor evaluate. Acestea trebuie să cuprindă indicatorii aplicabili, gradul lor de realizare, nivelul recompensei și contribuția individuală a fiecărui angajat.

Recompensele vor fi aprobate prin ordin al președintelui ANAF. În următoarele 90 de zile, acesta trebuie să stabilească circuitul intern al propunerilor, verificarea rezultatelor, raportarea și evidența sumelor acordate.

Marea necunoscută: ponderea fiecărui indicator

HG nr. 685/2026 enumeră criteriile, dar nu stabilește ponderea concretă pe care o va avea fiecare în calculul bonusului. Indicatorii-cheie vor fi aprobați anual prin ordin al ministrului Finanțelor, pe baza propunerilor ANAF.

Pentru fiecare indicator trebuie stabilite ținta, sursa datelor, formula de calcul, periodicitatea raportării și documentele justificative. Gradul de performanță al unei structuri va fi calculat ca medie ponderată a indicatorilor care i se aplică.

Tocmai aceste ponderi vor decide dacă mecanismul premiază colectarea reală sau activitatea scriptică.

De exemplu, există o diferență fundamentală între:

• valoarea obligațiilor suplimentare înscrise inițial într-o decizie de impunere;
• valoarea rămasă după soluționarea contestației administrative;
• valoarea confirmată definitiv de instanță;
• suma efectiv intrată la buget.

O decizie de impunere de 20 de milioane de lei, anulată ulterior integral de instanță, nu reprezintă un câștig pentru stat. Dimpotrivă, poate produce cheltuieli de judecată, dobânzi datorate contribuabilului, blocarea activității unei companii și folosirea inutilă a resurselor ANAF.

Cu toate acestea, criteriul referitor la „valoarea constatărilor” nu spune explicit, în HG, că vor fi luate în calcul numai constatările rămase definitive.

Două tipuri diferite de recompense

Trebuie făcută o distincție între bonusul anual reglementat acum prin HG nr. 685/2026 și stimulentul separat pentru dosarele de peste un milion de euro, introdus prin Legea nr. 164/2026.

În cazul stimulentului pentru dosarele mari, legea conține o protecție mai clară: banii se pot acorda numai pentru creanțe stabilite prin titluri rămase definitive prin necontestare sau confirmate definitiv de instanță și efectiv încasate.

Suma alocată stimulentelor poate ajunge până la 3% din creanțele definitive și încasate care depășesc echivalentul unui milion de euro. Pot beneficia membrii echipelor de control, personalul din analiza de risc, juriștii care au reprezentat instituția, angajații din executare silită și confiscare, dar și conducerea lor ierarhică. Legea nr. 164/2026

Pentru bonusul anual obișnuit, legătura cu caracterul definitiv al impunerii nu este la fel de explicită. Acesta poate fi influențat de valoarea constatărilor, de frecvența controalelor și de contribuția la instituirea sechestrelor, în funcție de indicatorii care vor fi aprobați anual.

Riscul unor sechestre puse pentru „punctaj”

Sechestrul fiscal este o măsură de indisponibilizare a bunurilor, nu o încasare propriu-zisă. Între instituirea sechestrului și recuperarea efectivă a datoriei pot trece luni sau ani. Bunurile pot să nu fie vândute, să fie evaluate greșit, să se degradeze sau să nu acopere creanța.

În plus, măsura poate fi ridicată dacă actele fiscale sunt anulate.

Recompensarea „contribuției efective în activitatea de sechestrare” fără raportarea obligatorie la rezultatul final poate crea un stimulent pentru instituirea mai rapidă sau mai extinsă a măsurilor asigurătorii. Riscul este cu atât mai mare în cazul firmelor solvabile, care dețin bunuri ușor de identificat și de executat.

Inspectorii ar putea fi tentați să urmărească în special contribuabilii de la care banii pot fi recuperați ușor, nu neapărat zonele în care evaziunea este cea mai gravă. O companie care funcționează legal, are conturi, clădiri și utilaje este mult mai ușor de executat decât o rețea de firme-fantomă.

În acest scenariu, sistemul ar putea premia eficiența în executarea contribuabililor vizibili, fără să rezolve problema evaziunii organizate.

Protecția antiabuz există în lege, dar trebuie transformată în formulă de calcul

Legea nr. 164/2026 prevede că recompensele trebuie acordate cu respectarea legalității, proporționalității și drepturilor contribuabililor. Plata este condiționată de absența abuzurilor și a viciilor de procedură.

Și metodologia cere ca indicatorii să nu conducă la „comportamente abuzive”, controale nejustificate, afectarea disproporționată a contribuabililor sau diminuarea drepturilor persoanelor verificate.

Aceste principii sunt importante, dar sunt formulate general. HG nu stabilește explicit:

• dacă un bonus deja plătit se recuperează atunci când o impunere este anulată ulterior;
• cum este depistat și cuantificat un „viciu de procedură”;
• dacă rata deciziilor desființate la contestație sau în instanță va diminua punctajul structurii;
• dacă vor fi publicate sumele acordate fiecărei structuri;
• dacă un contribuabil prejudiciat de un control abuziv poate determina reevaluarea bonusului;
• ce pondere vor avea încasările efective față de valoarea brută a constatărilor.

Mai apare și riscul subiectivității interne. Conducătorii structurilor îi propun pe beneficiari, iar președintele ANAF aprobă recompensele. Fără criterii publice suficient de detaliate și fără o procedură independentă de verificare, sistemul poate genera favoritisme sau presiuni ierarhice.

Cum ar putea fi limitate abuzurile

Un sistem echilibrat ar trebui să acorde cea mai mare pondere sumelor efectiv încasate și menținute după parcurgerea căilor de atac. Valoarea brută a constatărilor nu ar trebui să producă singură un bonus.

Printre indicatorii de calitate necesari s-ar putea număra:

• procentul deciziilor menținute după contestațiile administrative;
• procentul sumelor confirmate definitiv de instanțe;
• rata de anulare a măsurilor asigurătorii;
• numărul controalelor în care au fost constatate vicii de procedură;
• raportul dintre sumele stabilite și cele efectiv recuperate;
• durata necesară recuperării;
• costurile generate de procesele pierdute de ANAF;
• respectarea principiului proporționalității la instituirea sechestrelor;
• numărul sesizărilor disciplinare sau al hotărârilor care constată conduită abuzivă.

Ar fi necesară și publicarea unui raport anual care să arate, cel puțin pe structuri, numărul beneficiarilor, valoarea recompenselor, încasările care le-au justificat și rata deciziilor de impunere anulate.

Concluzie: bonusul poate aduce eficiență, dar formula finală va decide comportamentul inspectorilor

Introducerea unei legături între performanță și salarizare poate corecta o problemă reală: până acum, un inspector care recupera efectiv creanțe importante nu era diferențiat suficient de unul care producea doar impuneri fără șanse de încasare.

Dar ceea ce este măsurat devine rapid ceea ce urmăresc angajații.

Dacă bonusul va depinde în principal de încasări definitive, de calitatea actelor și de respectarea drepturilor contribuabililor, mecanismul poate îmbunătăți activitatea ANAF. Dacă vor domina numărul controalelor, valoarea inițială a impunerilor și sechestrele instituite, există riscul ca presiunea pentru bonus să fie transferată asupra firmelor și persoanelor verificate.

HG nr. 685/2026 stabilește cadrul, dar nu oferă încă răspunsul decisiv. Acesta va veni odată cu ordinul anual al ministrului Finanțelor, care va fixa indicatorii, țintele și ponderile folosite la calcularea performanței.